Ce lectie de afaceri am primit de la un frigider galben
Am vazut odata intr-un magazin un frigider galben. Foarte performant, cu un design modern, dar galben-galben, de ma dureau ochii uitandu-ma la el. "Ce minte creata a putut nascoci culoarea asta pentru un frigider?", m-am intrebat plin de compatimire. "Oare chiar exista clienti care sa cumpere o asemenea bizarerie?".
In secunda urmatoare insa, m-am oprit derutat. Adica, cum? De unde stiu eu ca nu exista clienti care sa cumpere o asemenea bizarerie? Am facut vreun studiu de piata, am avut acces la situatia vanzarilor magazinului?
Pe ce ma bazez, in afara de propriul meu gust? Si chiar si asa, ce importanta are propriul meu gust? Faptul ca
eu personal nu agreez ideea unui frigider galben are, oare, vreo relevanta pentru producatorul respectiv si pentru succesul afacerii lui?
Poate ca omul s-a gandit de la bun inceput ca exista cel putin cateva mii de excentrici care de-abia asteapta sa apara pe piata frigidere galbene, care sa se asorteze la fix cu gresia lor galbena din bucatarie. Ca urmare, omul si-a spus ca e momentul sa vina pe piata cu oferta potrivita. Eu de ce ma amestec in strategia lui? Si, mai ales, cum imi permit sa cred, fie si numai pentru cateva secunde, ca afacerea sa, care nu tine cont de preferintele
mele, este din start sortita esecului?
Atitudinile negative nu sunt deloc o raritate. Sunt destui cei care, atunci cand intra in contact cu o idee noua de afaceri, se grabesc s-o desfiinteze ("Afacerea asta nu va merge!"), bazandu-se insa exact pe ce m-am bazat si eu in povestea de mai sus: pe propriul subiectivism, adica pe... nimic.
Pericolul e mare aici. In primul rand, pentru ca te faci de ras atunci cand vezi ca afacerea in cauza (da, cea despre care tu ai spus ca nu va merge!) aduce bani frumosi unuia mai putin inclinat spre afirmatii gratuite.
Si, in al doilea rand, pentru ca intr-o asemenea situatie nu faci decat sa inabusi din fasa o oportunitate de afaceri viabila, pe care ai fi putut sa o exploatezi si tu. Adica ratezi o sansa. Iar sansele nu se ivesc prea des.