Ghidul angajatorului. Poate firma sa ii acorde un imprumut unui salariat? In ce conditii?
Unul dintre salariati are nevoie rapid de o suma de bani, destul de consistenta. Nu e timp sa incerce sa obtina un credit bancar (poate ca nici nu indeplineste conditiile cerute de banca), asa ca apeleaza la angajatorul lui: poate sa il ajute firma si sa ii acorde un imprumut, pe care sa il returneze prin retineri lunare din salariu timp de 1-2 ani (de exemplu)?
Sunt mai multe intrebari care se ridica aici.
In primul rand, este legal un asemenea imprumut?
Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale nu interzice firmelor acordarea de imprumuturi catre propriii salariati, deci in principiu nu exista nicio interdictie. Cu o singura exceptie: daca salariatul in cauza este chiar administratorul firmei.
Astfel, la art. 144^4 din legea sus-mentionata se prevede expres ca este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor, prin acordarea de imprumuturi atat lor, cat si sotului, sotiei, rudelor ori afinilor pana la gradul al IV-lea.
Ca urmare, daca salariatul nu detine si functia de administrator, imprumutul e posibil. Cu conditia, desigur, ca firma sa dispuna de bani, iar angajatorul – de bunavointa.
Si, in fine, pentru ca totul sa fie 100% legal, mai trebuie si sa nu existe vreun dubiu ca acest imprumut are un caracter ocazional si ca acordarea lui nu poate fi incadrata ca „activitate de creditare cu titlu profesional”. Aceasta, conform Legii nr. 93/2009, nu poate fi desfasurata decat de anumite institutii (banci, in primul rand).
O a doua intrebare: ce se intampla daca salariatul pleaca din firma inainte de a returna intreg imprumutul?
Intr-o perioada de 1-2 ani se pot intampla multe, ca urmare riscul ca salariatul sa isi dea demisia sau sa fie concediat este perfect real. Si la fel de real este si riscul ca salariatul, din diverse motive, sa refuze sa mai achite dupa aceea ratele lunare.
Pentru a preveni asemenea situatii, angajatorul si salariatul trebuie sa incheie in prealabil un contract care sa prevada conditiile acordarii si returnarii imprumutului. In baza acestui contract, in cazul in care apar probleme de genul celor precizate, angajatorul isi va putea actiona salariatul (sau fostul salariat) in instanta.
A treia intrebare: firma trebuie sa perceapa dobanda pentru imprumutul acordat?
Imprumutul poate fi acordat fara dobanda, din moment ce el constituie o forma de ajutorare a salariatului, poate chiar o modalitate de a-l fideliza. Dar, pentru a se evita orice necazuri ulterioare, e bine ca in contractul de imprumut sa fie prevazuta o dobanda, nu neaparat la nivelul practicat pe piata, dar sa fie acolo. Altfel lipsa dobanzii poate fi considerata de organele fiscale ca fiind un avantaj acordat salariatului si reinterpretata ca venit impozabil.
Si, in fine, a patra intrebare: daca angajatorul isi recupereaza imprumutul prin retineri lunare din salariul angajatului, cum se impaca acest lucru cu art. 169 alin. (1) din Codul muncii, care spune ca „nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege”?
Or, imprumutul acordat salariatilor nu e legiferat nicaieri.
Raspunsul e simplu: articolul respectiv se refera la situatia cand retinerile se efectueaza pentru sume nedatorate sau pentru acoperirea unui prejudiciu produs de salariat. Cand este vorba despre sume datorate conform unor contracte incheiate in baza Codului civil, Codul muncii nu mai are nicio aplicabilitate. Deci retinerile se pot efectua fara probleme.
Sursa foto: www.pixabay.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML