Mi-am dat demisia si acum regret profund: seful nici nu-mi mai raspunde la telefon
demisie
"Mi-am dat demisia si acum regret profund, seful nici nu-mi mai raspunde la telefon", este rezumatul unei povesti de viata in care se regasesc foarte multe persoane, cu precadere in ultima perioada. De ce se intampla asta?
Ei bine, oamenii sunt intr-o permanenta cautare a unui loc de munca mai bun, a unui salariu mai mare, a unor oportunitati pe care le considera mai avantajoase pentru ei, intr-un anumit moment al vietii. Si asa este normal sa fie. Expertii in HR ne spun ca ultimii ani, in pofida crizelor de toate felurile, au fost deosebit de buni pentru piata muncii. Atat in 2021, cat si in 2022, candidatii au fost foarte activi si mai dispusi ca niciodata sa-si schimbe locurile de munca in incercarea de a trece la urmatorul nivel, mai ales din perspectiva salarizarii.
Multi au facut pasul. Fenomenul e raspandit inclusiv peste ocean, unde dupa pandemie am asistat la "Marea Demisie", numerosi angajati parasindu-si locurile de munca atunci cand au simtit ca nu mai exista atat de multe riscuri pentru economii, pentru firme etc.
Doar ca multi regreta pasul facut si s-ar intoarce inapoi la vechiul loc de munca, doar ca se lovesc de usi inchise.
Am discutat cu un expert in resurse umane care ne-a spus ca a ajuns sa cunoasca sute de astfel de povesti de viata, ale unor angajati de la noi din tara care regreta ca si-au parasit joburile. De ce? In majoritatea cazurilor, povestea este trasa parca la indigo: nimeni nu a anticipat provocarile economice care au venit in a doua jumatate a lui 2022 si multe dintre promisiunile de "mai bine" s-au dovedit a nu putea fi puse in practica. Altii au renuntat la serviciu in speranta ca isi vor gasi rapid alt loc de munca, fara sa aiba deci promisiunea unei alte companii, dar s-au izbit frontal de crizele ce apasa mediul de afaceri si de faptul ca firmele fie au devenit mai exigente in recrutare, fie se concentreaza pe echipele deja formate si au plasat noile recrutari in plan secund.
Problema cea mai mare pe care expertul o subliniaza si care isi doreste sa fie un semnal de alarma este cea a modului in care oamenii isi dau demisia. De fapt, nu plecarea lor in sine le inchide usile in urma lor, ci modul in care actioneaza cand anunta ca vor sa renunte la acel job.
Nu intamplator se spune ca trebuie sa fii politicos cu oamenii pe care ii intalnesti cand urci pe scara vietii, fiindca vei da nas in nas cu ei la (iminenta) coborare. Exact asta scapa din vedere multi candidati care astazi nu mai reusesc sa stabileasca o conexiune cu fostii angajatori.
Desigur ca aceasta problema nu e valabila pentru toata lumea. E posibil ca fostul tau sef sa-si fi completat deja echipa si chiar sa nu mai aiba nevoie de serviciile tale, dar in general specialistii in recrutari spun ca unui "om bun", unui angajat valoros i se va deschide intotdeauna usa, daca va dori candva sa revina in acea companie. Or valoarea angajatului nu tine doar de profesionalismul sau, de aptitudinile sale privitoare la fisa postului, ci si de calitatea sa umana.
Daca ai ales sa pleci intr-un mod josnic, eventual facand si unele reclamatii fostilor angajatori, daca ai avut dispune cu colegii, cu echipa de conducere, daca nu ai dat dovada de niciun pic de toleranta, flexibilitate si, pana la urma, omenie, este firesc sa nu-si mai doreasca nimeni sa revii, daca le vei bate candva la usa, indiferent de cat de bun erai in meseria ta.
Prin urmare, nu uita sa-ti analizezi cu atentie pasi si, indiferent de cat de sus ai posibilitatea sa urci in cariera, respecta fiecare loc si fiecare echipa, fiecare om ce candva a trecut prin viata ta, nu doar pentru ca exista posibilitatea sa mai depinzi candva de ei, ci pentru ca asta inseamna demnitate si integritate. Or, daca le ai, orice alta pozitie din aceasta lume, orice alta treapta sociala sau profesionala palesc in fata lor.
Foto: freepik.com
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML