Decizie CJUE. Clarificari importante privind sediile fixe pentru TVA. Ce trebuie sa stie managerii
sedii fixe tvatvataxa pe valoarea adaugata
Specialistii Pwc Romania aduc in discutie o decizie recenta a CJUE privind sediile fixe pentru TVA, punand in lumina cele mai importante clarificari aparute pe aceasta tema, aspecte pe care managerii, inclusiv din Romania, ar trebui sa le cunoastem.
Asadar, va prezentam punctul de vedere al expertilor Ana-Maria Iordache - Partener D&B David si Baias si Inge Abdulcair - Director PwC Romania:
O decizie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) de la finele lunii iunie, in cauza Cabot Plastics C?232/22, aduce clarificari extrem de importante in privinta problematicii controversate a sediilor fixe pentru TVA. Speta este una des intalnita si in cadrul inspectiilor fiscale derulate de autoritatile din Romania, avand potentialul de a genera consecinte financiare semnificative companiilor prin impunerea la plata unor obligatii fiscale de sute de milioane de euro.
Desi cu privire la problematica sediului fix exista o bogata jurisprudenta europeana, aceasta decizie CJUE este prima cauza care vizeaza serviciile de procesare pe baza de contract in regim de exclusivitate, putand avea consecinte semnificative in structurile de business care aplica modelul de afacere de tip procesator (”toll manufacturing”). Pe de alta parte, hotararea prezinta o relevanta deosebita pentru ca analizeaza, pe langa conditiile generale de existenta a sediului fix, categoriile de prestatii auxiliare sau suplimentare care pot fi prestate de procesator, fara a se considera ca nerezidentul detine sediu fix.
Totodata, in aceasta cauza, CJUE pune accent in mod particular asupra conditiei pe care noi o consideram esentiala pentru existenta sediului fix, respectiv conditia ca resursele tehnice si umane detinute sau controlate de entitatea nerezidenta pe teritoriul celuilalt stat sa fie utilizate pentru participarea la realizarea de livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru nevoile acelui sediu fix. Astfel, daca pana la acest moment jurisprudenta CJUE s-a axat pe analizarea conditiilor privitoare la existenta unei structuri de resurse umane si tehnice si, respectiv cand se poate considera ca exista un grad suficient de permanenta pentru a putea concluziona ca exista un sediu fix, aspectele privitoare la conditia utilizarii acestor resurse in cadrul activitatii economice nu au facut obiectul unei analize detaliate a CJUE in spetele anterioare.
Situatia de fapt in cauza Cabot Plastics
Societatea Cabot Plastics din Belgia a incheiat un contract de prestari servicii de procesare cu entitatea Cabot Switzerland din Elvetia. In cadrul acestui aranjament, Cabot Plastics utilizeaza in mod exclusiv echipamentele proprii pentru a transforma, in beneficiul societatii Cabot Switzerland si sub conducerea sa, materii prime in produse care intra in fabricatia de materiale plastice. Prestarile de servicii efectuate de Cabot Plastics in beneficiul acestei din urma societati constituie cvasitotalitatea cifrei sale de afaceri.
Conform contractului, Cabot Plastics depoziteaza in incintele sale, materiile prime cumparate de Cabot Switzerland si le transforma apoi in produse utilizate la fabricarea de materiale plastice. In continuare, aceasta stocheaza produsele respective, inainte ca ele sa fie vandute de Cabot Switzerland, din Belgia, diferitilor sai clienti pe piata belgiana, pe piata europeana sau pentru export.
De asemenea, conform contractului incheiat, Cabot Plastics furnizeaza o serie de servicii suplimentare in beneficiul Cabot Switzerland, precum depozitarea produselor, inclusiv gestionarea produselor depozitate in antrepozite detinute de terti, trimiterea de recomandari in vederea optimizarii procesului de productie, verificari si evaluari tehnice interne si externe, comunicarea rezultatelor catre Cabot Switzerland sau livrarile ori serviciile necesare catre alte unitati de productie. Totodata, Cabot Plastics faciliteaza formalitatile vamale, respecta standardele si procedurile dezvoltate de Cabot Switzerland in materie de control al calitatii si de asigurare a calitatii, ofera acestei societati suport pentru ameliorarea proceselor de productie si de planificare a activitatilor sale, ii ofera suport administrativ in materie de accize si de taxe vamale, actioneaza in calitate de importator oficial pe seama si la cererea acestei societati si gestioneaza materialele de ambalare.
Autoritatile fiscale din Belgia au sustinut ca, Cabot Switzerland detine pe teritoriul statului belgian un sediu fix, intrucat utilizeaza resursele tehnice (i.e. uzinele de productie, centrul de distributie si locurile de depozitare care apartin Cabot Plastics), precum si resursele umane (i.e. personalul operational al Cabot Plastics), acestea fiind puse la dispozitia Cabot Switzerland, avand in vedere ca entitatea din Belgia actiona in regim de exclusivitate pentru societatea elvetiana. Mai mult, autoritatile belgiene considera ca aceste resurse reprezinta o structura adecvata pusa la dispozitia Cabot Switzerland de catre Cabot Plastics care ii permite sa primeasca si sa utilizeze produsele rezultate din procesare, in scopul realizarii propriilor livrari de bunuri in Belgia de la sediul sau fix.
Care a fost decizia si argumentatia CJUE?
CJUE infirma abordarea autoritatilor fiscale din Belgia, explicand trei aspecte esentiale care prezinta relevanta pentru a se putea decide daca exista sau nu un sediu fix.
In primul rand, CJUE arata ca, imprejurarea ca persoana impozabila prestatoare de servicii se angajeaza contractual sa utilizeze echipamentele si personalul sau exclusiv pentru prestarile de servicii in beneficiul entitatii nerezidente, fie aceasta chiar si singurul sau client, nu poate insemna ca aceasta entitate are un sediu fix, atata timp cat prestatorul de servicii in cauza ramane responsabil pentru resursele proprii si furnizeaza aceste prestatii pe riscul propriu. Astfel, contractul de prestari de servicii, desi exclusiv, nu are ca efect prin el insusi ca resursele acestui prestator devin cele ale clientului sau.
In al doilea rand, CJUE contrazice opinia autoritatilor belgiene referitoare la faptul ca derularea de catre Cabot Plastics a unor servicii accesorii si suplimentare serviciului principal de procesare ar echivala cu implicarea acestei entitati in activitatea economica a entitatii nerezidente. Astfel, CJUE sustine ca, pentru a putea decide in sensul existentei sau nu a unui sediu fix, este esential sa se analizeze daca o persoana impozabila beneficiara de servicii le primeste sau nu in cadrul sediului sau fix. Pentru realizarea acestei analize se impune a se face o diferenta intre (i) prestarea acestor servicii si capacitatea persoanei impozabile beneficiare de a le primi in cadrul unui asemenea sediu comercial si (ii) operatiunile pe care aceasta persoana impozabila le efectueaza ea insasi in cadrul activitatii sale economice, precum, in speta, vanzarea bunurilor rezultate din fabricarea in regim de subcontractare. Simplul fapt ca prestatorul de servicii furnizeaza destinatarului acestora si prestatiile accesorii respective, facilitand astfel activitatea economica a destinatarului, precum vanzarea de produse rezultate din fabricarea in regim de subcontractare, nu are efect asupra chestiunii existentei unui sediu comercial fix al destinatarului, concluzioneaza CJUE.
Nu in ultimul rand, reiterand concluziile din cauza Berlin Chemie, CJUE atrage atentia ca o calificare drept „sediu fix” nu poate depinde numai de statutul juridic al entitatii in cauza, iar faptul ca o societate detine o filiala intr?un stat membru nu inseamna in sine ca aceasta are si sediul fix in statul respectiv. Astfel, avand in vedere aranjamentul contractual dintre cele doua parti, in special faptul ca Cabot Plastics presteaza servicii de procesare in regim de exclusivitate catre Cabot Switzerland, prestarile de servicii efectuate constituind cvasitotalitatea cifrei sale de afaceri, CJUE arata ca din elementele situatiei de fapt nu reiese ca ar fi posibil sa se diferentieze resursele utilizate de Cabot Plastics pentru serviciile sale de fabricatie in regim de subcontractare de cele care ar fi, potrivit administratiei fiscale, utilizate de Cabot Switzerland pentru a primi aceste prestatii in Belgia, in cadrul pretinsului sau sediu comercial fix, care, de altfel, ar fi constituit, potrivit acestei administratii, numai din resursele care apartin Cabot Plastics.
Care este impactul asupra companiilor care actioneaza in calitate de procesatori in relatia cu companii nerezidente?
Decizia CJUE in acest caz duce la o situatie favorabila pentru companiile de procesare (”toll manufacturers”), avand in vedere ca aduce claritate asupra conceptelor detaliate mai sus si mai ales datorita faptului ca, in premiera, este un caz specific pe acest model de business. Presupunem ca acest lucru va oferi claritate pentru multe cazuri in punerea in aplicare practica, partial pentru ca aceasta hotarare se bazeaza pe linia care a fost initiata in hotararea Berlin Chemie (C-333/20). Companiile care activeaza atat in Romania cat si in alte state din Uniunea Europeana ar trebui sa analizeze situatia lor de fapt in contrapartida cu aceste concluzii si sa identifice daca au sau nu un sediu fix in acele state membre.
Foto: freepik.com
Un produs media marca Rentrop&Straton 
