Cum a devenit Romania o tara de proprietari de locuinte

Cum a devenit Romania o tara de proprietari de locuinte Pana in 1989, daca voiai o locuinta, faceai o cerere la intreprinderea sau institutia (de stat, desigur) la care lucrai si, in functie de anumite criterii (daca erai sau nu membru PCR, cat de numeroasa era familia ta, daca aveai sau nu rude cu probleme politice etc.), primeai in cele din urma o garsoniera sau un apartament. Nimeni nu ramanea pe drumuri.
Desigur, nu intotdeauna iti convenea ce primeai de la ICRAL (Intreprinderea de Constructii, Reparatii si Administrare Locativa), autoritatea care se ocupa cu repartizarea locuintelor catre oamenii muncii. Poate nu iti conveneau nici zona, nici vecinii (intr-un bloc erau amestecate, la gramada, toate categoriile sociale), dar per ansamblu trebuia sa zici mersi: aveai un acoperis decent deasupra capului, plateai o chirie modica, iar intretinerea era acceptabila.

Apoi a venit Revolutia si Guvernul Petre Roman a dat Decretul nr. 61/1990 care a permis cumpararea de la Stat a acestor locuinte de catre cei carora le fusesera repartizate. La niste preturi nici prea-prea, nici foarte-foarte. Tin minte ca apartamentul de 4 camere din Pitesti al parintilor mei a fost evaluat atunci la 148.000 de lei, echivalentul a vreo 30 de salarii, dar cu posibilitatea de a fi platit in rate. Rezonabil.

Partea frumoasa a venit insa in anii urmatori, cand in ciuda unei inflatii galopante, preturile acestor locuinte au ramas neschimbate. Salariile cresteau periodic, ca sa tina cat de cat pasul cu inflatia, dar preturile locuintelor de la Stat ramaneau cele stabilite in 1990. Astfel ca prin 1992 puteai sa iti cumperi apartamentul cu doar cateva salarii, iar in 1994 – cu pretul unui televizor color, o adevarata mana cereasca pentru cei cu venituri modeste si care nu-si permisesera sa profite de la inceput de oportunitatea oferita de Decretul 61.

Cca 2,6 milioane de locuinte au trecut in acei ani din proprietatea Statului in proprietatea cetatenilor, transformand Romania intr-un paradis in care practic oricine avea o casa, mai modesta sau mai luxoasa, dar a lui. Si astazi suntem tara cu cei mai multi proprietari de locuinte din Europa (97%), tara unde a sta cu chirie constituie o exceptie si nu o regula, asa cum este, de exemplu, in SUA.

Acum multi spun ca Decretul 61 a fost o greseala, ca el nu trebuia dat, pentru ca Statul a pierdut astfel  miliarde de dolari – bani care puteau fi folositi pentru investitii in domenii vitale, in constructia de autostrazi sau chiar de locuinte, dar la standarde moderne.

Sa nu uitam insa ca in perioada aceea, la inceputul anilor '90, Guvernul trebuia sa vina rapid cu niste masuri concrete, cu rezultate palpabile si care sa arate populatiei ca Revolutia n-a fost facuta degeaba. Nu avea timp sa le explice romanilor beneficiile unor investitii pe termen lung, avea nevoie de chestii vizibile, convingatoare, iar vanzarea locuintelor catre populatie la preturi modeste a fost foarte inspirata din acest punct de vedere. Plus ca ea a asigurat un capital politic imens FSN-ului, partidul politic aflat la putere.

E-adevarat, au existat atunci si cetateni (straini, mai ales) care au speculat aceasta situatie si care, constienti ca valoarea locuintelor va creste rapid, au cumparat de la proaspetii proprietari apartamente in zone foarte bune, centrale, dupa care au asteptat pur si simplu ca pretul acestora sa urce. Si nici n-au avut prea mult de asteptat, prin 1995 isi triplasera deja investitia.

Cert este ca Decretul nr. 61/1990 a conturat in randul romanilor mentalitatea de proprietari, o mentalitate care s-a perpetuat. Romanii vor si astazi, in 2019, sa aiba o casa a lor si nu ezita sa se imprumute pe zeci de ani pentru a-si indeplini dorinta.

Piata imobiliara este, in consecinta, una foarte activa, se construieste mult, doar ca nu intotdeauna la standardele dorite de clienti: blocurile noi sunt adesea foarte inghesuite, au acces limitat la reteaua de transport in comun si ridica semne de intrebare privind respectarea normelor de constructie. Astfel ca, in mod oarecum neasteptat, cei care vor verdeata, metrou si un anumit grad de siguranta trebuie sa se orienteze tot catre apartamentele vechi, care au facut obiectul Decretului 61.

Sursa foto: www.ziaruldeiasi.ro