Alimentatia viitorului: Hai sa pastem o friptura!
alimentatieproteineiarbacercetareolanda
Transformarea ierburilor de pe pajistile vitelor in alimente pentru oameni reprezinta o miza pentru un grup de cercetatori olandezi. Si primele lor rezultate sunt promitatoare, dupa cum arata cotidianul De Volkskrant.
Gjalt De Haan, un fermier din provincia Frizia, din nordul Olandei, producator de nutreturi a remarcat ca in anii fertili se produce un imens surplus de iarba: circa 1,5 milioane de tone. Agricultorul s-a intrebat daca este posibil sa utilizeze aceasta resursa pentru a fabrica produse cu o valoare adaugata mai mare: fibre pentru carton, alimente mai bune pentru porci sau chiar produse alimentare pentru oameni.
Sapte ani mai tarziu, cercetatori de la societatea Nizo Food Research, din Ede, se pregatesc sa exploreze noi piste. Ei izoleaza mai ales proteine interesante precum RuBisCO, o enzima care contribuie la procesul de fotosinteza al plantelor, pentru a le aplica in alimentatia umana. "Dispunem de tehnologia necesara pentru a izola proteinele din iarba si a le utiliza in supe, sosuri sau deserturi", precizeaza cercetatorul Bart Smit. "Daca vom reusi sa aglutinam proteina si sa-i dam o textura de carne, este posibil sa producem candva o friptura din iarba".
Putem noi, ca oameni, sa mancam iarba?
Totul a inceput printr-un test realizat de Gjalt De Haan in 2006, impreuna cu mai multi cercetatori universitari, o platforma pentru cresterea vacilor de lapte, in micul oras Grouw, din Frizia. Faptul ca noi, oamenii nu putem manca iarba se explica prin incapacitatea sistemului nostru digestiv de a descompune corect fibrele vegetale. Aminoacizii prezenti in iarba nu pot fi deci eliberati pentru a contribui, de exemplu, la constructia muschilor. Un fenomen cu atat mai frustrant cu cat aminoacizii continuti de iarba sunt perfecti pentru fiintele umane. "Exista un anumit numar de aminoacizi pe care noi insine nu-i putem fabrica. Iarba ii contine pe toti", explica Johan Sanders, profesor de agrotehnologie si de stiinte ale alimentatiei la Universitatea Wageningen.
Porcii profita primii
Dupa macinarea unei mari cantitati de iarba, Johan Sanders si colaboratorii sai au inceput sa lucreze pe sucul de proteine obtinut. Ei au ajuns sa creasca treptat cantitatea de proteine recuperate.
RuBisCO poate sa faca dintr-un porc un ierbivor. Animalul, omnivor ca si noi, este si el incapabil sa digere fibrele ierburilor. Daca porcul ar fi hranit cu astfel de proteine rafinate, ar gasi in ele o excelenta sursa de aminoacizi.
Compozitia in aminoacizi a RuBisCO est net mai buna decat cea a proteinelor obtinute din porumb sau din soia, care sunt folosite ca ingredient de baza in alimentatia porcina. Inlocuirea acestora ar putea avea efecte majore asupra importurilor de germeni de soia provenind din Brazilia, a caror producere este inca frecvent asociata cu distrugerea padurii tropicale.
Oamenii isi schimba greu obiceiurile de consum
Si in cazul fiintelor umane, proteina RuBisCO este mai hranitoare decat soia si se digera mai bine sub forma de gelificator in deserturi, de agent de textura in frisca sau de stabilizator de emulsii in supe. Proteina de soia, utilizata in prezent pentru aceste aplicatii, trebuie completata adesea cu aditivi. In vreme ce proteina din iarba, RuBisCO, isi face treaba fara niciun ajutor.
Pajistile inverzite vor fi cosite curand pentru a produce biftecuri din iarba? Terenurile de sport si intinderile de iarba din parcuri vor servi la fabricarea de iaurturi compacte si de frisca? Nu chiar de maine, crede Hans Van Trijp, profesor de marketing si specialist in comportamentul consumatorilor la Universitatea Wageningen, dar RuBisCO va castiga cu siguranta teren.
Sursa: De Volkskrant via Courrier International
Un produs media marca Rentrop&Straton 
