Calul troian din uniunea monetara
eurocalul troiangreciadatorii greciafaliment grecialehman brothersuniunea monetara
Surprize, surprize sau poate nu. In ultima vreme, din istoria antica, dar si din arhivele nu prea indepartate si nu prea prafuite apar date despre cat de priceputa a fost Grecia in a-si administra finantele proprii.
Primul faliment al Greciei a avut loc in secolul al IV-lea inainde de Hristos. A trecut foarte mult de atunci, deci faptul poate fi trecut cu vederea. Insa, in secolele al XIX-lea si al XX-lea, Grecia a mai calcat de doua ori stramb in conturi.
Cu toate acestea, cine a fost primita cu bratele deschise in zona euro? Grecia. In conditiile in care state mult mai disciplinate din punct de vedere financiar s-au abtinut, vazand, asa cum nu multi au fost in stare, si dezavantajele unei uniuni monetare neinsotita de o uniune fiscala.
Prin urmare, arhitectii zonei euro stiau – este greu de crezut ca nu – toate problemele financiare pe care Grecia le-a avut in istoria relativ recenta, dar au acceptat ca statul sa faca parte din uniunea monetara? Sau, bine, ii primesti pe greci, dar stai cu ochii pe ei nu ca pe butelie, ci ca pe o bomba care poate exploda.
De ce? Pai, pentru ca exista o mare probabilitate ca cineva care a gresit grav sa mai greseasca in continuare. Este ca in cazul unui datornic persoana fizica sau companie.
Daca are un istoric de plata bun, daca este solvabil, normal ca inspira incredere. Dar cand omul, compania, statul da faliment de mai multe ori ii mai acorzi incredere?
Iar probabilitatea nu a dat gres. Iata ca, si in secolul al XXI-lea, Grecia, un stat mic din zona euro are datorii imense. Si ca le are, ar fi fost problema ei si a creditorilor. Din pacate, ca mai mereu, buturuga mica poate rasturna carul mare al monedei europene, afectand grav nu numai economiile intregii uniuni monetare, dar si pe celelalte membre ale UE si, prin contagiune, cam intreaga lume.
La prabusirea sa, Lehman Brothers nu facea parte dintr-o uniune de banci, dar, era legata, desigur, foarte strans la finantele mondiale. Cu toate acestea, chiar daca a fost vorba despre o singura banca, una particulara, nesalvata de administratia SUA, si tot a antrenat in cadere economia mondiala.
Ce se intampla daca da faliment un stat care, din fericire pentru el, si, din nefericire pentru celelalte, face parte dintr-o uniune monetara pe care a imbolnavit-o? Nimeni nu poate sti exact, dar este de anticipat dezastrul. Tocmai de aceea, suratele tot cotizeaza in ajutorul Greciei.
Dar, indiferent de ce urmeaza sa se intample, responsabilitatea cea mai mare o au cei care au permis cu atata usurinta intrarea calului troian intr-o cetate care, teoretic, avea mari sanse sa ramana solida.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
