Petrolul, romanii si francul elvetian sau cum rateaza bancile ocazia de a-si imbunatati imaginea

Petrolul, romanii si francul elvetian sau cum rateaza bancile ocazia de a-si imbunatati imaginea franc elvetianbanciplata monede

Nu cu mult timp in urma, asa cum valoarea francului elvetian a crescut brusc, din cauza cererii pentru respectiva valuta forte, nu a unei performante economice extraordinare, la fel au urcat preturile carburantilor.
Asa cum, in aceste zile, Banca Nationala a Romaniei (BNR) nu oboseste sa explice ca nu poate topi rezerva valutara a tarii (nu a ei!), in incercarea de a readuce francul sub 4 lei si ca nici nu este autoritate de protectie a consumatorilor, la fel, la vremea respectiva, companiile petroliere aratau ca a crescut pretul petrolului pe pietele internationale si ele nu au ce face.
 
Vorbesc cererea si oferta, ele trebuie sa ajusteze preturile in consecinta, intrucat, scopul lor, ca si cel al bancilor si al oricarei alte societati comerciale, este profitul, nu pierderea si nici intr-ajutorarea semenilor, cu toate ca, din cand in cand, din acest profit, sunt alimentate si opere de caritate.
 
La acea vreme, revoltati de scumpirea carburantilor, unii cetateni s-au gandit sa… protesteze, sa-i incurce, sa-i sanctioneze pe "petrolisti" platind cu monede contravaloarea benzinei, motorinei, gazului petrolier lichefiat.
 
Asa ca au strans sute sau chiar mii de bucatele de metal, de pe unde au apucat, desfasurand o munca deloc de neglijat si ridicand intrebari cum de au avut timp sa… presteze astfel de activitati.
 
A propos, iata ca sunt bune si micile monede, aviz celor care le lasa pe tejghele pentru ca ii incomodeaza la portofele. Inteligenti, "benzinarii" i-au lasat pe clienti sa plateasca exact cum doreau.
 
Si-au pus intrebarea esentiala: se face plata in schimbul marfii? Da! Perfect! Bancnote sau monede, "petrolistii" au... extras esentialul: ambele sunt bani, platiti pe produsul pe care-l vindeau.
 
E ca si cand cineva ar refuza marele premiu la jocul 6 din 49, daca i s-ar plati milioanele de lei in monede sau un salariu lunar de mii de euro platit in centime.
 
Ei bine, acum, sub uriasa oferta de petrol, pretul carburantilor s-a cocosat, oamenii sunt multumiti, iar problema a fost reglata de piata.
 
Exact la fel se va intampla, nu peste mult timp, si cu francul elvetian: cum a ajuns el la peste 4 lei, va reveni la 3,7 lei, 3 lei si, in niciun caz nu este imposibil (macar si pentru simplul fapt ca exista precedent) sa ajunga, din nou, sub 2 lei.
 
Pana atunci, debitorii in franci s-au gandit sa le aplice bancilor creditorare aceeasi… pedeaspa ca si... "benzinarilor": s-au dus sa plateasca ratele in monede, blocand, astfel, niste ghisee si starnind protestele clientilor care nu au nimic de-a face cu francul.
 
Paradoxal, pentru o banca, nu este la fel de usor sa incaseze rate in monede cum incasau "benzinarii" contravaloarea litrilor de benzina sau motorina.
 
Numai cate consumabile sunt mancate emitand chitante in doua exemplare pentru o plata de un leu. O data nu e bai, dar inmultind cu mai multe zeci pe zi de la un singur client e un cost, inclusiv de timp.
 
In afara de asta, costa ea depozitarea bancnotelor (de aia bancile sunt bune bucuroase sa lucreze numai cu niste cifre pe computer), daramite cea a unor munti de monede.
 
Enervate de clientii care vin cu galeti de monede pentru a-si plati ratele, unele banci au limitat numarul de depuneri de numerar.
 
Chiar daca manipularea monedelor este costisitoare, bancile puteau sa dea dovada de intelegere si sa inghita... protestul.
 
Cat timp puteau face clientii respectivi plati cu monede sau cu bancnote de un leu? Au si ei servicii si copii de crescut, cum, de altfel, au si spus, cu ocazia protestelor.
 
Cat timp ar fi putut aloca strangerii banilor mici? Ar sparge pusculitele copiilor, ar aduna tot maruntul de la colegi, prieteni, vecini; ar goli buzunarele cersetorilor, i-ar pandi pe cei care aduna banii din automatele de cafea, ar colinda magazinele. Cat timp si-ar permite sa faca toate astea? Cat de... sustenabil ar fi procesul?
 
In fond, in ciuda costurilor cu manipularea monedelor, bancile ar trebui sa fie bucuroase ca ai lor clienti isi dau silinta sa-si plateasca datoriile. Ar trebui sa le primeasca banii, indiferent de valoarea nominala, dand un mesaj conciliant, imbunatatindu-si cat de cat imaginea, spunand: "Va primim cu bratele deschise pe voi si banii vostri munciti dublu!"
 
Oare, daca bancilor li s-ar oferi posibilitatea diminuarii uriasului sold de credite pierdere, in urma efectuarii de plati in monede, ar zice nu?
 
Oare, daca bancilor li s-ar oferi posibilitatea diminuarii pierderilor nete cumulate, in patru din ultimii sase ani, de 7,1 miliarde de lei, in urma efectuarii de plati in monede, ar zice nu?