Reteta fezabila pentru un trai mai bun
trai mai bunproteste piata universitatiiclasa politicaeducatiepoporpoliticieni
Lideri politici si analisti la fel de politici au sarit ca arsi cu flacara violet, vazand si auzind ca protestatarii din Piata Universitatii si din centrele altor mari orase pun semn de egalitate intre toate partidele care alcatuiesc ceea ce, la noi, se numeste pompos, pretentios si nejustificat "clasa politica".
Oamenii sustin ca s-au convins cate parale face fiecare formatiune si ca ei nu prea au dus-o bine nici cand a fost la putere Ion Iliescu, nici cand a fost Emil Constantinescu si partidele care i-au sustinut pe acestia.
Ce cer oamenii? Sa o duca bine. Relativa cerere, nu? Mai ales ca unii au ramas cu impresia ca, in statele din vestul Europei, haite de caini parfumati si vaccinati te mai imbie cu niste covrigi calzi in cozi.
A fost vreun mare partid sau alianta de partide la care lumea, oamenii, poporul sa nu se uite ca la salvatorul patriei? Nu. A fost scutit, ulterior, dupa entuziasmul aproape general, vreun mare partid sau alianta de proteste vehemente, de scandari de "jos" si "demisia"? Nu.
Poate fi scutit un popor, un partid, un presedinte de atatea suisuri si coborasuri? Da, prin educatie! Un popor educat ar rade cu gura pana la urechi de mersul la vrajitoare, de taiatul sub limba, de pisica neagra, de reality-show-uri. Un popor educat nu ar diviniza tufele bipede care decoreaza studiourile de unde televiziunile debiteaza live emisiuni de barfe si injuraturi.
Un popor educat nu ar putea fi pacalit cu promisiuni indeplinibile numai cu inelul Arabelei si, in consecinta, nu ar vota pe cineva, pentru ca, dupa aia, sa huiduie si sa huleasca.
Un popor educat ar sti ca oamenii nu sunt adusi pe lume de barza, asa ca nu ar turna copii cu zecile, pentru a se vaita ca nu are cu ce sa-i hraneasca si cu ce sa-i tina la gradinita si scoli. Un popor educat nu ar vedea in acumularea de bani si bunuri telul suprem al vietii si, in consecinta, nu s-ar uita nici cu invidie, nici cu admiratie la milionari si miliardari, dar nici acestia nu si-ar privi cu dispret semenii cu mai putina stare.
Un popor educat ar fi constient ca este si in puterea sa sa-si faca propria bunastare, neastaptand-o numai si numai de la stat!
Totodata, din randul unui astfel de popor, nu ar putea ajunge la putere decat politicieni educati, instruiti si, in consecinta, competenti. Politicieni care nu ar confunda banul public cu disponibilul de pe propriul card; politicieni constienti si tematori de sutele de mii de voturi din spatele demnitatilor pe care temporar le ocupa. Politicieni pentru care presa, libertatea de exprimare, drepturile omului sunt crezuri, nu cuvinte clefaite pe la mitinguri...
Din pacate, ca orice este bun, o generatie educata, o generatie de poporeni si de politicieni constienti si responsabili este ca padurea: creste foarte greu si se reteaza foarte usor...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
