Cititorul de carti fata cu cititorii de tabloide
corneliu vadim tudorun show pacatosculturamemoriebalcitabloide
Prin balciuri si iarmaroace, inca mai fac senzatie ciudatenii ale naturii. Omul-lup, femeia-varcolac sau cu alte anomalii genetice sunt motive de cascat punga si gura multimii.
Dar pana si balciul a evoluat si a ajuns si la televizor. Unde, se mai intampla ca locul pleiadei de canapelisti si canapeliste de serviciu sa fie luat de un om cu mai putina audienta politica, dar mult mai multa cultura fata de media politicienilor nostri.
Este vorba de Corneliu Vadim Tudor. Da, este un controversat: pentru unii, un personaj; pentru altii, o personalitate. Unul dintre spectacolele de televiziune la ceasuri tarzii din noapte a vrut sa-i testeze cunostintele. Asa ca l-a legat la ochi, iar moderatorul a inceput sa-i enumere nume importante din istorie, arte, stiinta, religie. Cerinta minima: anii intre care au trait personalitatile.
Corneliu Vadim Tudor a raspuns fara nicio greseala, ba a mai si dat amanunte despre cei in cauza, starnind mirarea si admiratia figurantilor si... figurantelor din studio si pe cea a telespectatorilor. De ce? Tocmai pentru ca acesti spectatori si telespectatori sunt obisnuiti cu invitati care leaga vorbele mai greu decat sireturile si scriu "miau", ca pisica.
Ce a facut Vadim Tudor poate face sau ar trebui sa poate face orice profesor de istorie sau de istorie a artei. Daca publicul care a ramas cu gura cascata de "cate stie Vadim" ar mai pune mana pe carte, daca ar fi interesat sa stie istorie, arta, religie, atunci ar fi fost mai putin uimit, spre deloc.
Multi dintre cascatorii de gura in fata cunostintelor lui Vadim probabil ca nici nu stiau cine naiba erau "aia" la care se referea, necum anii intre care au facut cu folos umbra Pamantului.
Ce sa stie sau ce sa-i interese pe pustii, platiti cu 20-30 de lei pe ora ca sa joace rol de aplaudaci, care, in loc sa fie acasa pentru ca a doua zi se duc devreme la scoala, plesnesc din palme si hohotesc cand le face semn secretarul de platou?
In ochii unui public injectat cu necoapta... Cruduta – cum altfel? – sau cu apartinatoarea cand de un fotbalist cand de alte asa-numite vedete, cum altfel sa apara Vadim decat colosal? Cum sa nu-l catalogheze drept genial pe unul care stie calendarul vietii unor personalitati niste dudui care probabil ca au dificultati cand tre’ sa-si aminteasca anul propriei nasteri?
Ce a demonstrat invitatul si felul in care s-a uitat multimea la el, precum si stirea care a facut inconjurul tabloidelor este ce inseamna marea, imensa diferenta de pre-o-cu-pa-ri: unii citesc (si inteleg) carti, altii citesc (si nici nu au ce sa inteleaga) tabloide.
Poate ca tinereii din public se puteau lauda cu fantastica performanta de a sti la perfectie cati antrenorii a avut Steaua in ultima… luna. Sigur ca nu le foloseste la nimic, dar, iata ca si ei stiu ceva.
Foarte ingrijorator, spre extrem de grav este ca public din studio si public de acasa il banuia pe Vadim ca triseaza, ca ar avea casti sau ca trage cu ochiul la un monitor. Adica, pentru cine se uita la astfel de emisiuni - adica puhoaie - era aproape de neconceput ca un om sa stie efectiv acele lucruri. Pentru ei, volumul de cunostinte insemna o incarcare inutila a memoriei, mai ales cand exista "Goagal" care te trimite imediat la "mareata" Wikipedia.
Adica, in anul 2011, multimea se uita la un om cult ca la un fel de scamator, gandindu-se ca e o "jmecherie" un "jmen", neputand concepe ca unul poate sti lucrurile acelea pentru ca il in-te-re-sea-za, nu pentru ca "are memorie buna", la cat s-a limitat intelegerea altora.
In siajul articolelor din tabloide, cei cazuti sau recazuti in admiratia politicianului si-l doreau deja presedinte. Nu este cel putin trist care (nu) sunt criteriile pe care le are multimea... cu drept de vot… pentru a pune stampila pe un nume?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
