Daca datoria este publica, de ce nu ar fi si castigul?
datorie publicatitluri de statpersoane fizice
Acum mai bine de zece ani, Romania era la fel de departe de a intra in Uniunea Europeana cat este acum de integrarea in aceeasi structura. Tot acum mai bine de zece ani, tara noastra nu era atat de bine vazuta si de pasuita de catre Fondul Monetar International.
In acelasi timp, poate ca analistii JP Morgan de-abia se familiarizau cu localizarea pe harta a Romaniei si poate ca nici nu se gandeau ca, intr-o foarte buna zi a anului 2013, ii vor include datoriile intr-un indice de-ale lor.
In aceste conditii, cand avea nevoie de bani ca de aer, statul roman facea apel la cetatenii sai. Precum locuitorii oraselor stat italiene, care moseau Renasterea si obligatiunile, tot romanu' putea cumpara datoria tarii sale pe care tot el o platea din taxe si impozite.
Prin urmare, romanii - pensionari sau aflati in campul arid al muncii - stateau la coada pentru a cumpara bucati din datorie. Insa, din 2005, statul lor nu le-a mai vrut banii sub aceasta forma, ci i-a preferat pe cei ai bancilor locale si pe cei foarte volatili ai investitorilor straini.
Statul nu vrea sa reia emiterea de titluri de stat destinate populatiei pentru ca sustine ca acestea ar concura depozitele disponibile la bancile locale. De mentionat ca, inclusiv din aceste depozite, isi potoleste statul foamea de bani.
Tot la capitolul neajunsuri, ar fi costurile de emisiune si de administrare a vanzarilor de titluri pentru populatie, desi vanzarea de datorie catre proprii cetateni este perfect viabila in foarte multe state vecine sau mai indepartate.
Premierul Ponta recunostea, recent, ca statul face concurenta neloiala firmelor pentru ca este cel mai bun client al bancilor. Poate ca imprumutand bani de la locuitorii sai, ar putea stimula bancile sa-si gaseasca alti clienti.
Titlurile de stat pentru cetateni ar reduce tocmai gradul de dependenta fata de banci si ar asigura o cerere mai stabila, mai ales cand apele se tulbura pe pietele financiare internationale.
Totodata, ar fi una dintre putinele metode de a creste procentul de alfabetizare financara in randul populatiei, de a stimula economisirea, scotand - prin gradul ridicat de siguranta si prin neimpozitarea castigurilor rezultate - mai usor de la ciorap si de sub saltele bani care, altfel, nu ar vedea intunericul unui depozit de banca sau lumina unor investitii-n actiuni.
Dar, iata ca statul care nu vrea sa se indatoreze (si pe calea titlurilor) catre cetatenii sai, a gasit o cale de mijloc.
Responsabilul cu managementul datoriei publice, Enache Jiru, secretar de stat in Ministerul Finantelor, a declarat ca, desi nu intentioneaza sa reia emisiunile de obligatiuni dedicate populatiei, statul ar putea face o concesie, reducand, din toamna sau de anul viitor, valoarea nominala a unui titlu de la 10.000 de lei, cat este acum, poate la jumatate, pentru a permite unui numar mai mare (dar tot mic) de persoane fizice sa cumpere.
Adica, daca datoria este... publica, de ce n-ar avea de castigat din ea insusi publicul care o plateste?
Un produs media marca Rentrop&Straton 
