De la made in China, la made in Bangladesh
chinabangladeshkoreasamsungsuccesesua
Daca, in bancul cu poporul chinez, era vorba, efectiv, de oameni care se revarsau spre unele teritorii, acum, in realitate, China isi revarsa in intreaga lume cu totul altceva: banii.
Inca cea mai mare economie a lumii, cea a SUA, ii este indatorata peste poate Chinei, iar Europa incepe sa-si amaneteze si ea viitorul, imprumutand banii facuti de chinezi din mana de lucru ieftina.
Ca era vorba de companii japoneze, americane, germane, italiene, britanice sau franceze toate au inceput, la un moment dat, sa afiseze pe etichete "made in China".
Pe o pereche de ghete de baschet, cumparata in urma cu vreo 16 ani, scria "made in Korea", evident Coreea de Sud care, la vremea respectiva, incepea sa se manifeste ca o superputere a economiei globale.
A fost cam ultima "semnatura" de acest fel pusa pe vreun articol sportiv. De atunci, numai daca are norocul unui telefon Samsung mai sofisticat, cumparatorul o sa mai vada acel "made in Korea", intrucat din ce in ce mai prosperii coreeni au produs si ei in vecini unde era mai ieftin.
Acum, China incearca exact ce au reusit coreeni: sa nu ramana cu statutul de mana de lucru ieftina, ci sa aiba propriile companii, inclusiv producatoare de automobile. Daca, acum 10-15 ani, KIA si Hyundai erau masinile date cadou la emisiuni de genul pretul corect, in Germania, intre timp, au ajuns partnere FIFA, castigand enorm in notorietate si calitate.
Prosperitatea Chinei incepe sa se vada si in buzunarele unei imense clase de mijloc in rapida formare care isi permite automobile, articole scumpe de marochinarie, ceasuri si bijuterii.
Nici muncitorul de rand nu este uitat. Acum, 4-5 ani, acesta lucra pentru 50-100 de dolari pe luna si era incartiruit intr-un camin, aproape cu regim militar. Intre timp, nemultumirile – unele manifestate prin sinucideri, exact ca in companiile vestice – au dus la cresteri salariale chiar si de 80%.
Incet-incet, China nu va mai fi ieftina. Cam tot pe vremea ghetelor, pe unele tricouri mai gaseai un "made in Spain" sau chiar "made in Italy". Culmea sau nu este ca articolele vestimentare costau cam tot atat cat cele facute in China. Diferenta (nu una de calitate) este ca marja rezultata din costul de productie mic si pretul de la raft a intrat in buzunarele sefilor, designerilor marcilor respective.
Acum, acestia pot fabrica, in continuare, in China, cu preturi mai mari, taind din propriile beneficii. Cam asta se prefigureaza pentru companiile IT care au gasit o supapa in India.
In schimb, marii confectioneri au mai multe, incepand deja sa-si rerelocheze produtia in Bangladesh, Vietnam, Sri Lanka sau Cambodgia, state care, in urmatorii 20 de ani, vor repeta macar o parte din succesele Coreei si Chinei. Ramane de vazut ce va mai repeta Europa.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
