Presedinte ales, dupa presedinte ales
presedinte nourepublicademocratieceausescuiliescuconstantinescubasescuiohannis
In urma cu 25 de ani, presedintele Romaniei, Nicolae Ceausescu isi urca sotia si instinctul de conservare in elicopter si decola de pe sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. Aparatul lui de zbor nu s-a defectat, nu s-a izbit de pamant, nu a cazut in lac si nici in put.
Cu siguranta, oricat de detestat era de poporul care l-ar fi facut bucati, in acele momente, si Nea Nicu avea sustinatorii lui, in special pe cei care beneficiau direct de "guvernarea" sa, de la nomenclaturisti, pana la bine-platitii membri ai aparatului de tinut poporul sub… ascultare.
Mai mult, sfertul de secol de libertate si democratie i-au adus dictatorului sustinatori post-mortem.
Maine-poimaine, este 26 ianuarie si, din nou, multi dintre acestia se vor aduna la mormantul din Ghencea. Ei au unde sa o faca, nu ca unele dintre rudele martirilor timisoreni, incinerati la Bucuresti, ca nu cumva "epidemia" de libertate sa se extinda, a caror cenusa a fost aruncata in vant.
Dupa Ceausescu, au fost organizate primele alegeri libere. Le-a castigat, din prima (la propriu) Ion Iliescu. Era si greu sa le castige altcineva, din moment ce electoratul l-a confundat cu tot ce adusese bun Revolutia.
Au urmat inca doua mandate ale lui Iliescu, in baza noii Constitutii, castigate tot mai greu - confuzia risipindu-se - intrerupte, pentru patru ani, incepand din 1996, de Emil Constantinescu.
Acesta a fost urmat de Traian Basescu, votat de doua ori in functia suprema din stat, iar, daca se adauga si referendumurile organizate pentru demiterea sa, votat de patru ori.
Toti cei patru presedinti cu nume terminate in escu au avut sustinatori fanatici, sustinatori moderati si de conjuctura (pentru care au reprezentat raul cel mai mic), precum si contestatari fanatici, moderati si de conjunctura, care s-au facut frate cu el pana sa apuce sa treaca puntea.
De astazi, numele presedintelui Romaniei nu se mai termina in escu sau intr-o alta combinatie cu specific local. Si Klaus Iohannis are fanaticii lui. Cu exceptia lui Ceausescu, probabil ca toti fostii presedinti i-au avut.
Pe masura desfasurarii mandatului, popularitatea se erodeaza precum solul sub actiunea apei. Chiar daca nu face greseli, chiar daca prezideaza fara sa calce pe de-alaturi fata de atributiile sale, oamenii tind sa puna in carca presedintelui orice merge prost.
Drumuri nu vor fi din cauza sa; sistemul de sanatate va fi subfinantat din cauza sa; educatia va fi in pana tot din cauza sa; daca nu-si gaseste copilul loc de munca, tot presedintele va fi de vina.
Ba, daca se straduiesc un pic, oamenii il pot face tap ispasitor ca este vremea urata, ca sunt becuri arse pe strada, ca nu se califica echipele de club sau nationale la campionate continentale si mondiale…
Una peste alta, important este ca, intr-un regim liber, democratic, republican, votul popular schimba pasnic primul om in stat. O data la cel putin cinci ani si la cel mult zece ani, este altcineva care da sperante, pe care le va confirma sau nu. Important este ca avand mai multe bune, mai putine rele sau invers, omul respectiv nu se cimenteaza cate zile are el in fruntea statului.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
