Ne asteapta o schimbare radicala a economiei globale
economia mondialabricscriza
E putin probabil ca economia de maine sa mai semene cu economia de azi. Si cel mai bine ne dam seama de acest lucru daca privim la felul cum s-a transformat economia americana in ultimii 150 de ani. De la o economie agrara, in care munceau in special barbatii si in care castigurile companiilor aveau un caracter local s-a ajuns astazi la o economie industrializata, urbana, in care piata muncii este dominata de femei si in care jumatate din vanzarile celor mai mari 500 de companii americane au loc in strainatate.
Evident, toata transformarea de mai sus a avut o suma de consecinte importante pentru societatea americana, concretizate in primul rand in cresterea PIB-ului si a standardului de viata, dar si in reformarea unor institutii economice fundamentale, ca Rezerva Federala si Comisia de Valori Mobiliare.
Acestea au trebuit sa fie armonizate cu institutii similare din alte state pentru a asigura stabilitatea pietei, necesarul de lichiditati si o reactie eficienta in fata unor posibile crize - masura aceasta fiind luata, bineinteles, pe fondul vointei politice de reformare.
Astazi exista semne ca se profileaza o noua schimbare de acelasi tip, dar cu o diferenta majora: de data asta undeva a aparut o ruptura, liderii nu s-au mai adaptat transformarii asa cum au facut-o in secolele 19 si 20.
Altadata economia americana crestea in acelasi ritm cu productivitatea muncitorului american, ducand la crearea de joburi (si, implicit, de bunastare) pentru intreaga societate. In anii 2000 insa, relatia aceasta nu s-a mai pastrat. PIB-ul si productivitatea au crescut, dar s-au creat mai putine locuri de munca si venitul mediu a scazut, in timp ce bogatii au devenit si mai bogati.
Si nu este vorba aici doar de o problema a SUA. Economiile emergente, chiar si China, se confrunta cu un fenomen similar. Cresterea masiva a productivitatii - datorata imbinarii fericite intre tehnologia informatiei si tehnicile avansate de productie - are un efect timid asupra crearii de locuri de munca, cu consecinte ingrijoratoare. Un inalt oficial al FMI chiar prognoza recent ca Europa va fi in recesiune in urmatorii 5 ani si ca BRICS (Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud) ar putea inregistra in acelasi interval cresteri cu 30%-40% mai mici.
La peste 4 ani de la implozia Lehman Brothers, inca nu stim ce riscuri exista in economia globala din cauza proliferarii unor instrumente financiare opace si complexe, ca derivatele, si care acum au mai multa valoare decat toti banii din lume. Lucrurile stau chiar mai prost ca in urma cu 4 ani: pietele sunt acum mai volatile, iar tranzactionarile bazate pe seturi de date care altadata erau greu de controlat nu vor face decat sa accelereze aceasta tendinta si vor oferi avantaje speciale celor capabili sa stranga si sa prelucreze extrem de rapid cantitati masive de informatii.
Asadar, economia de maine este putin probabil sa mai semene cu cea de azi. De aceea e necesara regandirea premiselor ei fundamentale, indiferent ca vorbim aici de numarul de ore al saptamanii de lucru sau de sistemul educational care se opreste brusc dupa ce oamenii intra in campul muncii. Dar, cel mai important, trebuie regandit rolul Statului in redistribuirea bogatiei de la cei putini, care controleaza tehnologiile, la cei multi, care in mod clar vor fi victimele schimbarilor ce vor veni.