Michelangelo, o genialitate cu valente multiple

Michelangelo, o genialitate cu valente multiple michelangeloartistpictorarhitectleonardo da vincipapapoezie

18 februarie 1564 este data cand se stinge unul dintre cei mai importanti artisti pe care perioada de varf a Renasterii i-a daruit, Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni.

Calitatile sale creatoare universale se reflecta deopotriva in pictura, desen, sculptura si arhitectura. Geniul sau se extinde si in poezie, in special, in genul sonetului si madrigalului.

Impreuna cu Leonardo da Vinci, Buonarroti construieste cea mai proeminenta forta a epocii respective, exercitand o puternica influenta asupra contemporanilor sai, precum si asupra artei din vestul Europei, in general.

Nascut pe 6 martie 1475, in orasul Caprese, langa Arezzo, Michelangelo este al treilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni si ai Francescai di Neri di Miniato del Sera. Desi cea mai mare parte a vietii sale si-o va petrece la Roma, dorinta lui de a fi ingropat la Florenta dovedeste atasamentul pe care-l avea fata de arta si cultura acestui oras.

In 1504, gratie grupurilor statuare "Pieta" si "David", Michelangelo isi castiga renumele de sculptor atat la Roma, cat si la Florenta, pasiunea sa pentru marmura manifestandu-se inca din copilarie. Prin aceste capodopere, geniul artistului va fi recunoscut imediat de contemporanii vremii.

Intre 1508 si 1512, Michelangelo va realiza una dintre cele mai frumoase fresce ale tuturor timpurilor, Capela Sixtina.
Cand Papa Paul al II-lea va dezveli pictura, iar bolta Capelei va infatisa un tablou apocaliptic, cu peste 300 de personaje, dominat de Iisus - Judecatorul Suprem, toti cei prezenti vor ramane extaziati in fata sistemului complicat al decoratiilor care includeau noua scene din Geneza, incepand cu "Separarea intunericului de zi" si incluzand "Creatia lui Adam", "Creatia Evei", "Tentatia si decaderea lui Adam si a Evei", precum si "Potopul". Numeroasele figuri care apareau in scenele centrale nu faceau altceva decat sa sublinieze iscusinta lui Michelangelo in redarea anatomiei umane. Din pacate, nu au lipsit nici vocile reprobatoare ale celor care, manifestand revolta fata de goliciunea personajelor, vor considera opera ca fiind o blasfemie, fapt care va umbri vreme de doua secole aceasta creatie artistica de o valoare exceptionala.

In anul 1535, Michelangelo va primi titlul de "arhitect, sculptor si pictor de frunte al palatului papal”. Sistematizarea pietei Capitoline din Roma, proiect inceput in 1560, se va definitiva abia in secolul al XVII-lea. Printre celelalte opere arhitecturale ale artistului aflam: Capela familiei de Medici, Libraria Laurentina din Florenta, palatul Farnese si cupola Catedralei Sfantul Petru din Roma, dupa modelul cupolei Domului din Florenta, realizata de Filippo Brunelleschi.

Ultimul sau proiect arhitectonic, biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma, de o maretie impresionanta, va ramane insa neterminat datorita mortii "divinului" Michelangelo, asa cum il numise poetul renascentist Ludovico Ariosto pe acest prieten al printilor si al Papei, incepand cu Lorenzo de Medici si pana la Leo al X-lea, Clement al VIII-lea si Pius al III-lea, precum si al cardinalilor, al pictorilor... Admirator al lui Homer, Virgiliu, Dante si Petrarca...

Averea lasata noua de Michelangelo este imensa, harta universala a artei fiind marcata de numeroasele monumente lasate mostenire de cel care a imbracat esteticul in atat de multe forme.

Intre agonie si extaz... O viata, da... A celui care a cautat desavarsirea, captand nemurirea sublimului in arta.

Si chiar daca el se indoia de propriile creatii, nestiind daca a reusit sa exprime exterior ceea ce ce interiorul a imaginat, cuvintele lui E. Castellar y Ripoll sunt mai mult decat concludente:

"Poţi sa citesti toate tratatele despre frumusetea sublima, si tot nu vei inţelege aceasta noţiune. Intra insa în Capela Sixtina si roteste-ti privirea: aici vei descoperi frumusetea in esenta ei pura".