LECTIA DE MANAGEMENT: Politica si competitia
competitiepoliticaalegeriolimpismpierre de coubertin
"Important e sa participi", ne invata olimpismul. Lumii moderne i-a convenit sa inteleaga din asta, traducand prost si interpretand pripit, ca pentru unii naivi chiar nu conteaza daca inving sau nu. Dar dictonul lui Pierre de Coubertin expliciteaza, de fapt, importanta competitiei, a competitivitatii si, in esenta, a combativitatii. "Important nu e sa castigi, ci sa te lupti bine, sa lupti pana la capat", se explica parintele olimpismului intr-una dintre scrierile sale.
Desigur, sunt pline probele olimpice cu atleti care termina cursa dupa ce castigatorul a terminat deja conferinta de presa si a ajuns la hotel, sa se schimbe pentru intonarea imnurilor, sau de sportivi care ies din competitie pe cand marile vedete nici nu au iesit inca la incalzire. Dar cei mai multi dintre acei oameni lupta cu ei insisi, cu propriile recorduri personale, cu propriile lor inhibitii si blocaje. Si, da, lupta si cu teama de ridicol, cu frica de a-si refuza participarea intr-o competitie de elita, ca nu cumva sa ajunga bataia de joc a cinicilor care le vor recita la infinit, mustacind, ca nu-i nimic, ca, oricum, nu-i asa?, "important era sa participi".
Desi dau din coate care mai de care cand vine vorba sa se afiseze cu marii nostri fosti sau actuali campioni ori de cate ori au ocazia, politicienii romani dovedesc si inaintea alegerilor parlamentare din decembrie ca nu au prea multe in comun cu ideea de competitie. Testata in premiera la scrutinul uninominal de acum 4 ani, tehnica "olimpica" a eschivei, procedeu de baza in multe discipline de "contact” a facut foarte multi prozeliti in acest an. In loc ca adversarii de calibru din diversele grupari politice sa se confrunte direct, in loc ca liderii de la Bucuresti, altfel vocali si artagosi in platourile televiziunilor de stiri, sa isi asume lupta in avangarda, in circumscriptiile cele mai grele, asistam in ultimele saptamani la fofilarea numelor grele din toate partidele in colegii caldute, cu electoral fidelizat, cu primari de nedajde in spate si cu adversari discreti, care nu incurca pe nimeni.
Schimbarea vechilor liste de candidati, in care personaje dubioase erau votate in virtutea unei personalitati decende puse cap de lista, cu sistemul uninominal era asteptata ca o masura care sa anime viata politica romaneasca si ca o solutie pentru intoarcerea acesteia inapoi la argument, la ceea ce cu jind vedem ca se intampla in campania electorala din Statele Unite si la ceea ce rareori s-a vazut in cei 22 de la reinstaurarea democratiei in Romania, la competitie si competitivitate. Multi dintre politicienii cu vizibilitate tin sa ne demonstreze la alegerile din 9 decembrie ca important e sa castigi, nu sa te lupti. Cu tot pragmatismul ei, fara de care, desigur, politica e de neinchipuit, strategia e una falimentara pe termen lung. Nu poti visa sa castigi suta de metri la Olimpiada daca nu participi; nu ajunge sa fii campion la tine la tara sau in cartierul cu pensionari din cine stie ce orasel de provincie.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
