LECTIILE MONDIALULUI (1) Casillas si telefonul de la miezul noptii
spaniaolandainfrangerevictoriefotbalmanagementresurse umanecasillasdel bosquexavi
In fotbal, ca si in business sau in viata, exista conformisme care mascheaza mari eroisme, sunt decizii care au in spate mari intamplari de viata, exista mari erori care ar fi fost imposibile fara mari reusite din trecut. Sunt povesti mai semnificative, uneori, decat rezultatul de moment.
In vestiarul lui Vicente del Bosque
Lucru greu de observat la o privire supeficiala, Spania ultimilor 6 ani a fost una dintre cele mai greu de gestionat selectionate din istoria fotbalului. O echipa framantata de rivalitatea exacerbata dintre FC Barcelona si Real Madrid, o trupa subminata de dialectica secesionista promovata in doua dintre zonele care dau jucatori importanti la lot – Catalunya si Tara Bascilor – si provocata, adesea, de personaje conflictuale precum Jose Mourinho, ale caror interese personale nu concideau catusi de putin cu exigenta unei atmosfere bune la lotul Spaniei. O adevarata provocare de resurse umane pentru „managerul” Vicente del Bosque!
E meritul batranelul demodat si bonom ca a reusit sa-i impace pe jucatori precum Pique sau Ramos, care isi imparteau pumni, acum cativa ani, pe culoarele stadioanelor ce gazduiau derbiurile Barcelona – Real, e meritul lui Vicente del Bosque ca a reusit sa impace orgoliile unor jucatori ca Xabi Alonso sau Busquets, e meritul lui Vicente del Bosque de a-i fi motivat pe jucatori precum Puyol, Xavi sau Fabregas sa joace cu inima pentru Spania, asa cum ar fi facut-o, daca istoria ar fi fost altfel, pentru Catalunya natala.
Del Bosque, Casillas si Xavi: eroii de ieri sunt responsabilii de azi
Aceasta atmosfera complicata din afara lotului selectionatei Spaniei avea sa-si puna, cu timpul, decisiv amprenta asupra felului de a gandi echipa al lui del Bosque si, in definitiv, asupra echipei insasi. Del Bosque si-a atins obiectivul pe termen scurt si mediu, castigand Europenele de acum 2 ani si mentinand echipa la un nivel competitiv optim. Infrangerea incredibila cu 1-5 impotriva Olandei din debutul la Cupa Mondiala din Brazilia ascunde, insa, cateva dintre secretele ascunse ale atmosferei din jurul echipei nationale a Spaniei.
In momentele cele mai critice pentru selectionata, cand chimia de la lot era spulberata de strategia agresiva a lui Jose Mourinho fata de Barcelona, del Bosque s-a bazat pe prietenia veche si pe profesionalismul impecabil a doi dintre jucatorii emblematici ai celor doua mari rivale: Casillas si Xavi.
Cei doi s-au intalnit pe ascuns si au restabilit conditiile respectului reciproc fara de care Spania risca sa fie un butoi de pulbere inaintea Campionatului European din 2012. Cand, insa, Mourinho a aflat despre „pacea” parafata peste capul sau, Casillas a intrat automat in colimatorul antrenorului portughez, care l-a acuzat ca submineaza razboiul psihologic cu Barcelona, strategia sa numarul 1 impotriva valorilor cultivate de Pep Guardiola in Catalunya.
De ce joaca Casillas. Del Bosque versus Mourinho si Ancelotti
Iker Casillas avea sa se accidenteze in curand, foarte grav, iar Mourinho a profitat de asta pentru a-i aduce un contracandidat redutabil pe post, pe Diego Lopez, si apoi pentru a-l izola, treptat, pe banca de rezerve. Venit ulterior pe banca tehnica, Carlo Ancelotti avea sa gaseasca un Casillas iesit din forma, pe care l-a folosit, pentru a impaca si capra, si varza, doar in meciurile de Champions League.
Acest Casillas, cu putine meciuri la activ si cu o evolutie foarte ezitanta in finala Ligii Campionilor de luna trecuta, era, insa, nu doar unul dintre oamenii caruia del Bosque si Spania ii datoreaza Cupa Mondiala din 2010, cu parada sa ireala in fata lui Arjen Robben, ci si omul care, pe riscul sau, a actionat ca un adevarat capitan si a reusit sa-si tina echipa aproape, facand primul pas spre impacarea cu jucatorii Barcelonei.
Del Bosque a ramas mereu indatorat acestui gest al capitanului sau, si lui Xavi asemenea. Tocmai pentru a nu-si expune capitanul unor noi controverse, a luat decizia de a nu-l selectiona deloc la lot pe titularul lui Real Madrid, pe Diego Lopez. Infirmat de doi mari tehnicieni, del Bosque a mers pe mana lui Casillas, care a prins cea mai proasta zi a sa in tricoul nationalei contra Olandei.
O performanta: o infrangere amanata 3 ani de zile
Un antrenor mai cinic nu ar fi jucat cu Casillas. Un antrenor mai cinic nu ar fi jucat, poate, nici cu Xavi, celalalt pilon al reconcilierii de la Nationala, si ar fi incercat cu unul dintre “lupii” tineri de la Atletico. Un antrenor mai cinic nu i-ar fi luat in Brazilia pe Fernando Torres si pe David Villa, ambii cu sezoane mai degraba discrete…
Chiar daca steaua Spaniei va apune la acest Mondial, del Bosque va lasa in urma nu doar un palmares greu de egalat, ci si o echipa care, pana sa fie tavalita intr-o seara de iunie de catre Olanda, a trecut testul cel mai important: testul caracterului. E discutabila optiunea omenoasa si conformista a lui Vicente del Bosque pentru unii si aceiasi oameni cu care a dus toate marile sale turnee, in ciuda formei sportive de moment. Contra Olandei a jucat cu nu mai putin de 10 jucatori care au evoluat si acum 4 ani contra Olandei, in finala din Africa de Sud! Insa fara acesti oameni a caror forma sportiva e chestionata azi, Spania ar fi incetat sa mai fie o mare echipa inca de acum 3 ani, din momentul in care Casillas si-a calcat pe inima si l-a sunat pe Xavi, la miezul noptii, sa-l roage sa-i fie alaturi pana la capat in marea aventura a vietii lor.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
