LECTIILE MONDIALULUI (5): De la 7-1 la Think Big-ul de pe maidanul copilariei
copilariethink bigvisfotbalcampionatul mondialbraziliamanagementriscpowerpoint
Nu mai stim sa visam la lucruri mari. Intr-atat ne-am multumit cu putinul, incat facem ochii mari la un scor de 7-1 intre doua echipe de top, la un Mondial. In loc sa ne bucuram ca acest lucru e posibil, ca putem face cu mult mai mult decat speram si decat ne propunem, ne speriem. Daca luam noi sapte? Si-atunci, in loc sa visam, ne refugiem in conformismul statisticilor, al Excel-urilor si-al asigurarilor de risc.
Un hattrick, nimic mai mult
In visurile copilariei, totul e posibil. Iei mingea de la mijlocul terenului, direct din pasa portarului, fixezi primii doi adversari, o dai printre ei si fugi pe banda, de unde, in viteza, intrand spre centrul careului de “saispe”, ii insiri, pe rand, pe toti cei care-ti ies in cale si, cand portarul apare, intins la maximum ca sa iti inchida poarta, te faci ca tragi pe lung si sutezi, usor, printre picioarele lui.
Apoi, nu trece mult si esti tavalit pe gazon de un adversar enervat. Sunt 20 de metri si e pozitia ta ideala de sut. Vei trage chiar tu, au vazut si coechipierii ca esti in zi mare si s-au indepartat deja de langa minge. Iei mingea cu ambele maini, o cantaresti intre palme, ca sa o simti cat mai bine, o pui in echilibru, faci trei pasi in spate, sut si gol! Schema veche, sut plasat la vinclu peste capetele celor mai scuzi jucatori din zid.
La 2-0, adversarul se ambitioneaza, meciul devine mai taios, dar parca si driblingurile sunt mai frumoase cand sunt facute pe muchie, ca slalomurile de la super urias. Iar cand intra si “un-doi”-urile, e delir. La capat unei faze de genul asta, scoti in tusa la extrema dreapta, centrarea vine tare si taiata, tu pui calcaiul si scorul e deja 3-0…
Despre a visa
Ce pustan n-a visat, in copilarie, la un meci de 3-0 in care toate golurile sunt ale sale, ce pustan n-a visat sa repete seria imposibila de lovituri de departajare parate de Duckadam, ce pustan se speria la gandul unei victorii cu 6-0 sau 7-1 impotriva marilor rivali de maidan din echipa blocului vecin? Unde s-a pomenit, in copilarie, sa faci pasul inapoi la 1-0 si sa joci la ciupeala pana se lasa seara peste cartier si incep desenele animate?
E in realitatea magica a copilariei ceva ce azi marii speakeri motivationali numesc, in cuvinte mari, proiectate de pe file de PowerPoint, “Think Big”. E o putere de a visa care nu se impiedica nici de statistica, nici de risk management, nici de analize SWOT, nici de precautii, nici de teama de ridicol. Pur si simplu, visezi la ceva mare de tot si nimic din ce se intampla a doua zi nu te poate face sa renunti la acel vis.
De unde vine acel 7-1
Ceva, undeva, apoi, rupe aceasta realitate magica. Poate rasul infundat al celor mai mari, poate meciurile tot mai dure pe an ce trece, poate infrangerile grele, poate frica de a nu te accidenta, poate teama de a nu pierde totul, poate tocmai iminenta succesului. Apare ceva care te face sa gandesti „mic”, sa te multumesti cu putin, sa fii fericit si cu un 1-0 marcat din ofsaid sau cu o calificare la loviturile de departajare.
Cine mai viseaza azi, in afara de Messi si Cristiano, sa marcheze cate un hattrick pe meci? Cine mai viseaza azi ca poti bate campioana europeana si mondiala Spania cu 5-1, dupa ce intorci rezultatul? Cine “semneaza” pe un 7-1 administrat de Germania Braziliei sau invers?
Ne-am instalat comod in prejudecati si in conformisme, gandim in “marje” mici, iar oportunitatile ne surprind precum a surprins executia de 10 a Nadiei sistemul de afisare cu un singur digit de la Montreal. Iar cand vine cate un 7-1 precum cel din semifinalele Mondialului brazilian nici nu stim de unde sa il luam. Cautam inflacarat prin foile cu statistici, in loc sa ne amintim de visurile de pe maidanul copilariei.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
