M-am intrebat de ce erau doar 800.000 de bugetari in 1990, gandindu-ma ca nu se consolidase atunci un sistem privat puternic, cum este astazi. Foarte multi lucrau in Cooperative Agricole de Productie (ma refer la cei din mediul rural), apoi mai existau doua sisteme care inglobau alte cateva sute de mii de oameni: CENTROCOOP si UCECOM, care erau considerate ca fiind sisteme semiprivate.
Primul strangea toate activitatile cooperatiei de consum (hanuri, restaurante turistice, discoteci etc), al doilea aduna meseriasii, in cooperatia mestesugareasca (bijutieri, tapiteri, constructori, instalatori etc). De fapt cei mai multi lucrau in acest sistem al cooperatiei, in care cel putin teoretic, fiecare angajat participa la profit, sub forma unui acord global. Daca se facea planul iti luai o remuneratie fixa, daca se depasea, primeai bani in plus.
Dupa o precizare necesara, revenim la bugetari. Aparatul de dinainte de 1990 nu era unul sofisticat, era simplu dar incurcat de un circuit al hartiilor care, uneori, te zapacea. Chiar si cifra de 800.000 mi se pare acum mare. De ce s-a ingrosat acest aparat, care in 2008, adica inainte de criza, numara cu 215.000 de angajati mai mult? Ultimul prim-ministru comunist, Constantin Dascalescu conducea 33 de ministere. Actualul prim-ministru coordoneaza 27 de ministri, inclusiv ministrii delegati. Rezulta, daca admitem o medie simpla, o ingrosare a aparatulul bugetar de circa 30% care genereaza, in mod evident, costuri suplimentare.
Un bugetar castiga, in 1989, intre 2.000 de lei (un debutant) si 4.000 de lei (un angajat cu mai multa experienta). Daca ne gandim ca o paine costa si atunci si astazi aproximativ 2 lei si o raportam la salariul mediu de astazi de 1.617 lei rezulta o scadere drastica a nivelului de trai la bugetari. De ce se inghesuie atunci oamenii sa-si gaseasca o slujba la stat, mai prost platita? Explicatia este simpla. Nu numai in Romania, dar si in tari cu mult mai dezvoltate ca Marea Britanie, Italia sau Germania cel care lucreaza la stat este considerat ca fiind un rasfatat al sortii. Mai mult decat atat, a obtine o slujba la stat este privita ca o mare reusita. Statul va exista intotdeauna! El iti ofera un job stabil, un salariu garantat si un program de lucru lejer. La privat este cu mult mai greu. Banii se obtin cu mai multe sacrificii, chiar daca si recompensele sunt mai consistente.
Guvernele succesive si de diverse culori ale Romaniei au inteles si ele acest mecanism si au creat functii peste functii, pentru a-si recompensa rudele, prietenii si colegii de partid. Pentru a infiinta un post in plus, privatul trebuie sa traga din greu pentru a face profitul care sa-i permita acest lucru. Statul nu! Statul pur si simplu infiinteaza posturi prin legi sau hotarari de guvern. Este ca un iluzionist care scoate iepurasi dintr-un joben. Din cand in cand mai trece FMI-ul prin sala de spectacole si mai scutura jobenul.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
