Zilele trecute, topaind agale spre Bulevardul Unirii, caci despre acesata zona este vorba, un fluturas de badminton mi-a cazut la picioare ca un fulg de nea in plina primavara capricioasa si s-a topit, ascunzandu-se sub iarba inalta de pe marginea trotuarului. Doua glasuri cristaline au inceput a ma ruga sa inapoiez degraba nastrusnicul fluturas.
M-am conformat fara prea multe comentarii si, apropiindu-ma de gardul din fier forjat, am putut zari doua perechi de ochisori zglobii incadrate de cosite aurii. Imbracate in uniforme ecosez, doua fetite de vreo 8-9 ani se bucurau probabil de una dintre pauzele dintre doua ore de invatatura, caci dincolo de gard era, cu certitudine, o scoala. Privata si extrem de scumpa probabil, de vreme ce curtea era acoperita cu o suprafata sintetica impecabila, iar uniformele aratau ca fiind buna calitate.
Curios si poate un pic contrariat ca trecusem de nenumarate ori pe langa aceasta curte fara sa ma intreb pe cine gazduieste ea, am indraznit o intrebare: „Ce scoala este aici, codanelor?” M-au privit lung, apoi s-au privit intre ele, au ridicat din umeri si, in fine, cea mai maricica mi-a raspuns in gura mare: „O scoala de tampiti!” si au luat-o amandua la fuga, amuzindu-se copios.
Am plecat razand ca zaludul satului, privind inca o data gardul acoperit de perdeaua aceea fardata si indemnul ei la excelenta. Dar brusc mi-am adus aminte de originea cuvintelor din raspunsul fetelor si m-am intristat. Adica, acei copii vorbesc intre ei, isi plimba de la unul la altul o expresie nefericita, rostita la ceas de sueta de un politician roman? Ei bine, da, din moment ce o spun oricui le culege din iarba un fluturas de badminton!
Oamenii mari, mai ales cei din varful societatii, persoanele publice, actorii sau vedetele de televiziune, pot deveni lesne modele pentru mai tanara noastra generatie. De aceea, un comportament adecvat este nu numai o indatorire elementara, ci si obligatie permanenta.
La cat de apriga a devenit politica din Romania nu ar fi lipsita de temeinicie obligarea televiziunilor de a afisa indemnul: „interzis copiilor sub 14 ani fara acordul parintilor”, la programele de stiri si cele de dezbateri politice.
Cum tinerii sunt mai tot timpul cu ochii pe ecranul televizorului iar parintii n-au nimic impotriva, macar cei aflati dincolo de sticla magica ar trebui sa-si cantareasca temeinic cuvintele rostite. Mai ales daca acestea sunt adresate natiunii. Si mai ales daca isi cunosc si isi respecta natiunea!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
