Scapata de insolventa, Hidroelectrica are calea deschisa pentru listarea la BVB
listare hidroelectricainsolventa hidroelectricaremus borza
Dupa aproape 5 ani de la deschiderea insolventei Hidroelectrica, Curtea de Apel Bucuresti a pronuntat decizia nr. 125 din 30 martie 2017, in dosarul 22456/3/2012 prin care a inchis definitiv procedura insolventei celui mai important producator de energie din Romania.
Situatia in care era Hidroelectrica, in momentul formularii cererii de deschidere a procedurii, avand pierderi cumulate de peste 170 milioane de euro in exercitiile financiare 2011-2012, datorii de peste 1,1 miliarde de euro si o trezorerie neta negativa de 782 milioane de lei, a fost cauzata de un cumul de factori relevati de administratorul judiciar Euro Insol, in Raportul privind cauzele si imprejurarile insolventei Hidroelectrica, potrivit unui comunicat al Euro Insol.
La data deschiderii insolventei, Hidrolectrica era parte in 11 contracte bilaterale de furnizare a energiei electrice, extrem de paguboase pentru companie si care nu puteau fi incheiate de Hidroelectrica din cauza clauzelor extrem de dezavantajoase.
Aceste contracte au generat, in perioada 2006-2012, o pierdere financiara de 4.874.746.999 de lei (aproximativ 1,1 miliarde e euro).
Toate aceste contracte erau prelungite prin acte aditionale mult anterior datei de expirare (cu aproximativ 5 ani inainte), ajungandu-se la situatia in care, cele mai importante contracte, din punct de vedere al cantitatii de energie livrata (7.222.305 MW cantitate livrata in 2011 dintr-un total de 12.891.972 MW livrati prin contracte bilaterale, reprezentand deci o pondere de aproximativ 56%) cum erau cele incheiate cu Energy Holding, Alpiq RomIndustries, Alpiq RomEnergie si Alro SA, sa fie prelungite pana in 2018 sau chiar pana la 31 decembrie 2019.
O alta cauza a insolventei au reprezentat-o contractele de intrajutorare in care Hidroelectrica era parte si care aveau ca obiect cumpararea energiei de la alti producatori, mai scumpi.
In perioada 2009-2011, Hidroelectrica a cumparat energie la un pret mediu de 153 lei/Mwh de la Nuclearelectrica si 215 lei/Mwh de la producatorii in centrale termoelectrice, in conditiile in care, in contractele bilaterale, pretul de vanzare al energiei electrice se situa in jurul valorii de 130 lei/MWh, inregistrand astfel o pierdere de 137 milioane de euro doar in cei 3 ani.
De asemenea, la data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, Hidroelectrica inregistra cheltuieli enorme cu personalul, pentru anul 2011, cheltuiala fiind de peste 100 de milioane de euro, in conditiile in care anul 2011 a fost un an secetos si pe cale de consecinta productia a inregistrat o scadere semnificativa (numai 14,71 TWh produsi in 2011, fata de 19,85 TWh, in 2010), tradusa intr-o scadere drastica a unor venituri oricum insuficiente pentru sustinerea activitatii.
Cheltuielile cu personalul erau supradimensionate, in principal, pentru ca veniturile incasate de salariati erau compuse in proportie de doar 41% din salariu, 59% fiind reprezentate de diverse sporuri, prime, ajutoare si alte facilitati.
O alta cauza a insolventei a reprezentat-o vanzarea unei parti insemnate de energie la pretul reglementat de ANRE, care nu acoperea costul de productie.
De asemenea, din 2011, costurile cu apa uzinata au crescut cu 323%, ca efect al aplicarii HG nr.1202/2.12.2010 privind actualizarea cuantumului contributiilor specifice de gospodarire a resurselor de apa.
Daca, pana in 2010 inclusiv, pretul apei uzinate era de 0,26 lei pe mia de metri cubi, prin actul normativ mentionat, pretul a crescut la 1,10 lei. Cheltuiala cu apa uzinata reprezinta una dintre cele mai importante componente ale costurilor implicate de productia de energie electrica (aproximativ o treime din cost) iar majorarea cuantumului contributiei specifice a crescut costurile Hidroelectrica cu 60 milioane de euro, in 2011.
Totodata, in momentul formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, Hidroelectrica era implicata in raporturi contractuale dezavantajoase cu filialele sale, Hidroserv.
Hidroelectrica sustinea financiar obiective de investitii de amploare, cu componenta hidroenergetica redusa, promovate inainte de 1990 de catre Ministerul Energiei Electrice si Consiliul National al Apelor, pentru ca, ulterior, pe baza de acte normative, sarcina finantarii si finalizarii acestora sa revina Hidroelectrica impreuna cu ministerele de resort.
Desi in teorie, contributia diverselor ministere de resort la finantarea acestor obiective era o obligatie legala, in realitate, Hidroelectrica a ajuns sa finanteze exclusiv aceste lucrari, desi investitiile in discutie nu imbunatatesc randamentul activitatii sale de productie, avand cu totul alte scopuri si finalitate.
La dezechilibrul patrimonial major al debitoarei a contribuit si managementul defectuos, concretizat in decizii manageriale cu impact negativ in pozitia financiara si in performantele Hidroelectrica, cum ar fi stabilirea preturilor in contractele bilaterale sub pretul de cost si prelungirea acestor contracte dezavantajoase.
Seceta severa din 2011 care a condus la o scadere importanta a cifrei de afaceri si implicit a incasarilor, nu a determinat la nivelul managementului o reactie adecvata in sensul restructurarii corespunzatoare a cheltuielilor care sa tina cont de aceste aspecte.
Mai mult, anumite cheltuieli, printre care si cele cu personalul, au crescut. Nu numai ca prin ele insele aceste cheltuieli au generat datorii pentru stingerea carora erau necesare iesiri de numerar, dar au creat si consecinte fiscale majore.
Masurile de eficientizare luate in procedura de insolventa au condus la revirimentul companiei de stat. Dupa doar un an de insolventa, Hidroelectrica anunta, in 2013, un profit de 202
milioane de euro, si, in 2014, un profit record de aproape 300 de milioane de euro, reusind, in acest interval de timp, sa-si reduca datoria cu 82%, respectiv de la 4,3 miliarde de lei, la 775 milioane de lei.
Dupa ce, in iunie 2013, Tribunalul Bucuresti a inchis procedura insolventei prin sentinta nr. 6482/26.06.2013, constatand ca Hidroelectrica si-a achitat datoriile din planul de reorganizare propus si implementat de administratorul judiciar, in februarie 2014, Hidroelectrica a reintrat in insolventa, urmare deciziei 456 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti.
Hidroelectrica devenise o companie profitabila, singurul motiv pentru reintrarea in insolventa fiind judecarea pe fond a contestatiilor traderilor de energie, ale caror cauze au fost trimise spre rejudecare de catre Curtea de Apel Bucuresti.
Pana la prima inchidere a procedurii insolventei in iunie 2013 administratorul judiciar denuntase toate contractele dezavantajoase pentru Hidroelectrica (inclusiv contractele cu traderii de energie) si renegociase 487 de contracte in care Hidroelectrica era parte.
Intoarsa la Tribunalul Bucuresti exclusiv pentru judecarea contestatiilor si actiunilor traderilor, procedura insolventei a continuat cu o lupta acerba in instanta intre traderi si Hidroelectrica, miza fiind 3,2 miliarde de lei pe care traderii le solicitau cu titlu de despagubiri de la Hidroelectrica pentru denuntarea contractelor de vanzare energie.
Pentru recapatarea privilegiilor din contractele bilaterale, traderii au actionat Hidroelectrica in instanta in peste 200 de litigii - contestatii la tabelul de creante, actiuni in despagubiri, opozitii la
deschiderea procedurii, contestatii impotriva denuntarii contractelor de catre administratorul judiciar, recuzari, stramutari, contestatii in anulare. Toate cauzele au fost respinse de toate
instantele, inclusiv de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in aproximativ 5 ani de litigii.
"In perioada 2013-2016, Hidroelectrica a raportat un profit cumulat de un miliard de euro si o EBIDA anuala de 500 de milioane de euro. In insolventa, valoarea de piata a companiei s-a dublat de la doua miliarde de euro, in 2012, la 4 miliarde, in 2016. Insolventa Hidroelectrica a consemnat o premiera absoluta si anume plata integrala a creantelor la valoare nominala.
Insolventa Hidroelectrica a rasturnat eterna paradigma ca statul este un prost administrator. Si companiile statului pot sa genereze incredere, stabilitate si profit, daca managementul acestor companii este incredintat unor oameni recomandati de competente profesionale, capabilitati manageriale, moralitate si nu exlusiv de carnetul de partid. Companiile statului administrate corect si eficient pot sa reprezinte veritabile motoare de crestere economica si piloni destabilitate sociala. Insolventa Hidroelectrica a facut istorie.
A aratat o cale extrem de eficienta, desi dureroasa in costuri sociale, pentru toate companiile aflate in dificultate in efortul de a-si restructura business-ul, de a-si creste competitivitatea intr-o piata concurentiala.
Fiind inchisa procedura insolventei, se intra in linie dreapta in procesul de listare a Hidroelectrica. In conditiile in care guvernul va schimba metodologia de privatizare, vanzarea de catre statul roman a unui pachet de 15% va aduce in trezoreria Ministerului de Finante aproape un miliard de euro, suma ce-i va permite guvernului sa se incadreze in tinta de deficit bugetar de 3%, asumata pentru 2017", a declarat Remus Borza, coordonatorul procesului de reorganizare al Hidroelectrica si practician coordonator al Euro Insol pana in ianuarie 2017.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
