Editorial Florin Campeanu: Despre inima copiilor. Si despre inima oamenilor mari

Editorial Florin Campeanu: Despre inima copiilor. Si despre inima oamenilor mari inima copiiloranca mandachecardiochirurgiemarie curiecopii

Printre campanii de PR de doi lei si eforturi de CSR realizate de multinationale prin agentii care nu au nici cea mai mica idee despre ce fac (si ce ar trebui sa faca), munca oamenilor de la Asociatia Inima Copiilor ma lasa fara grai. Un singur cuvant defineste tot ceea ce trebuie spus despre ei: RESPECT.
In urma cu cativa ani, la inceputurile asociatiei, am avut sansa de a ma numara printre cei ce au dat o modesta mana de ajutor la implementarea acestei idei in Romania. Eram parinte de putina vreme si stiam deja ce bucurie indescriptibila simti atunci cand copilul tau iti zambeste fericit si sanatos. Sau iti adoarme cu capul pe piept, respirand egal, cu inima batandu-i... asa cum trebuie sa bata. Tot in acea perioada, am intalnit doi parinti care trecusera prin cosmarul cautarii unui medic cardiochirurg pentru nou-nascuti. L-au gasit, cu greu, la Targu-Mures, iar copilul lor s-a nascut, practic, a doua oara. Daca sistemul - in acest caz sistemul sanitar - nu lucreaza pentru tine, resemnarea nu este cea mai buna solutie. Desigur, poti alege varianta emigrarii, insa cainii cu covrigi in coada au disparut demult si de prin tarile ce ne amageau precum o Fata Morgana. I-a alungat o doamna hingher, numita criza.

Ieri, Inbox-ul mi s-a umplut de mesaje de Paste. Oameni despre care nu mai stiu nimic de ani de zile, colaboratori care m-au lasat cu proiectele incepute si neterminate - toti s-au simtit obligati sa-mi spuna "Sarbatori Fericite" si sa-mi ureze un gand bun. Le multumesc si pe aceasta cale. Dintre toate aceste mesaje, mi-a atras atentia cel venit de la Alex Popa, presedintele Asociatiei Inima Copiilor. Din doua motive: urmaresc cu mare interes activitatea acestei asociatii, care trebuie sa fie un model pentru noi toti si, in plus, Alex are acea calitate umana deosebita care-l face sa scrie mesaje personale, nu din categoria celor ce incep cu: "Dragi colaboratori, cu ocazia...". In mesajul lui Alex am descoperit o informatie care mi-a umplut sufletul de bucurie. Si mi-a aratat, inca o data, ca se poate. Si ca, asa cum tot citesc pe Facebook de o saptamana, cand vrei neaparat ceva, intregul Univers lucreaza pentru ca tu sa obtii acel ceva. Redau ce-mi spune Alex: "[...] Noutati avem si despre Departamentul de cardiochirurgie, pe care l-am construit si dotat cu ajutorul tau si-al celorlalti prieteni ai nostri. La inceputul anului au fost angajati primii 2 cardiologi si primele 15 asistente. Si - iar asta e chiar o veste emotionanta... - ne bucuram sa avem in echipa si primul cardiochirurg, pe dr. Anca Mandache, medic primar, care revine in tara, dupa 6 ani in Marsilia, ca sa lucreze in Departamentul nostru[...]"!

Intr-o tara in care in fiecare seara vezi la TV numai stiri negative: crime, violuri, meciuri aranjate, coruptie, esecuri, falimente, aceasta veste este, asa cum spune si Alex Popa, emotionanta. Exodul medicilor catre Occident este firesc atata vreme cat sistemul sanitar despre care vorbeam mai sus nu-si permite sa-i plateasca la adevarata lor valoare. Cand stai 10 ani intr-un spital, pe 300 de euro, asteptand ca postul pe care-l meriti sa fie eliberat de cel catre care se duce toata... atentia (profesionala, desigur), e normal sa crezi ca in Germania sau Franta ai mai multe sanse. Si ca nu merita sa astepti de la pacientul roman, tot mai bolnav si mai sarac, un plic pe care ar trebui sa-l primesti de la Serviciul Salarizare. Pe aceasta autostrada unidirectionala, spre Vest, iata, totusi, ca sunt si medici care se intorc, cu o experienta fabulos de folositoare. Doamna dr. Anca Mandache a facut-o.

Din perspectiva unui om care a privit intotdeauna plecatul peste hotare (definitiv) cu scepticism, convins ca alaturi de ai tai esti mai puternic, mai bun si mai fericit, salut gestul doamnei doctor Mandache. Il salut din inima! In Vinerea Mare, afland aceasta informatie, parintii copiilor care nu au avut sansa de a se naste ca noi, normali, se vor bucura. Se vor uita catre cer si vor spune ca exista un...

citeste continuarea aici, pe Campeanu.ro, blog din reteaua Manager.ro