Ce spun astrele despre francul elvetian
franc elvetiancursbanca elvetieipiete valutare
In istoria pietelor financiare, ziua de 15 ianuarie 2015, in care Schweizerische Nationalbank (SNB), Banca Nationala a Elvetiei a renuntat la autoimpusul prag al cursului de 1,20 franci elvetieni pentru un euro, se va aseza linistita alaturi de alte date considerate fatidice.
Una dintre acestea este 16 septembrie 1992, cand Marea Britanie a fost nevoita (!) sa se retraga din ERM (mecanismul ratelor de schimb europene).
Si acum 23 de ani, pietele financiare s-au cutremurat. Si acum 23 de ani, un oficial, mai exact premierul Marii Britanii, John Major, reafirma angajamentul tarii sale de a ramane in ERM.
Cu toate acestea, dupa numai o saptamana, uriasa putere a pietelor valutare contra "minusculei" rezerve a Bancii Angliei fortau Marea Britanie sa paraseasca ERM.
Siguranta ca acest lucru se va intampla i-a adus lui George Soros, in numai o zi, un miliard de dolari. Nimeni nu spune si ca, pentru acest castig, Soros a riscat de vreo doua ori mai mult decat capitalul firmei sale.
Cu toate ca au trecut numai 23 de ani, pe 15 ianuarie, finantisti, analisti, speculatori au fost luati prin surprindere. Asa cum promitea, acum 23 de ani, Major ca Marea Britanie va ramane in ERM, tot asa un oficial al SNB anunta ca aceasta va pastra pragul.
Ei bine, ca si pe John Major, pietele l-au contrazis. Oricat de bogata ar fi o tara, oricat de mare rezerva sa de aur si de monede nu are sanse de izbanda in fata sutelor de mii de miliarde care isi unesc fortele impotriva sa.
Dar, cum 16 septembrie 1992 a facut miliardari, si 15 ianuarie, desi a inecat multe corabii, va face miliardarii ei, pentru ca jocul valutar este unul cu suma nula: castigul unora este pierderea altora.
Din pacate, in aceasta categorie au intrat, cu multa vina din partea lor insisi, cei care nu se jucau pe pietele valutare si, mai rau, nici nu stiau de existenta acestora (!), ci voiau numai sa cumpere o casa pe credit in franci elvetieni, care, la vremea respectiva, oferea o dobanda mica, tentanta precum branza Appenzeller pusa intr-o cursa de prins soareci.
Asa ca multi est-europeni au dat navala sa se imprumute intr-o moneda care nu era si care nu va fi niciodata a lor, in moneda unei tari foarte bogate si stabile, in care, in vremuri de restriste, oamenii cu stare se refugiaza precum vanatorii in cabana din calea lupilor.
Iar, cand refugiul devine foarte solicitat, in mod cu totul normal, pretul unui loc la caldura devine din ce in ce mai scump.
Probabil ca foarte putini dintre esticii care au luat credite in franci elvetieni au fost constienti de riscul valutar, desi au fost avertizati de bancile nationale.
S-au bucurat ca un franc era mai ieftin de 2 lei si nu-si puteau imagina - Dumnezeu stie de ce - ca valoarea acestei monede cat se poate de straine de ei si de veniturile lor poate creste enorm.
Pe de alta parte, daca francul elvetian ajungea la 1 leu (desigur, acum, acest nivel apare drept inimaginabil), probabil ca acum nu se mai dadeau de ceasul mortii si nu incercau sa arunce responsabilitatea in carca altora, ci isi frecau mainile.
Daca, pe vremea cand francul era sub 2 lei, Banca Nationala a Romaniei ar fi interzis creditele in valuta, mai cu seama pe cele in franci elvetieni, cei care acum o acuza si ii cer ajutorul i-ar fi sarit in cap.
La fel, presa si politicienii care, acum, canta in struna publicului imprumutat in franci (numai 4,5% din piata interna are imprumuturi in franci elvetieni, intre care numai 3,8% sunt persoane fizice) si cer masuri pentru ajutorarea lor, ar fi tipat ca din gura de sarpe ca BNR nu lasa piata bancara libera, ca, daca cetateanu’ isi asuma riscuri (cum s-a dovedit ca nu s-a intamplat!) atunci sa nu se puna BNR in calea fericirii sale.
Mai mult ca sigur, SNB a fost constransa se renunte la apararea pragului (asta neinsemnand ca, de acum incolo, va sta cu mainile si banii-n san) de programul de "relaxare cantitativa" pe care toata lumea se astepata sa-l anunte Banca Centrala Europeana, pe 22 ianuarie.
O zi-doua, francul este posibil sa mai creasca, dar, in cele din urma se va calma si tendinta se va inversa, intrucat tara care il bate si il tipareste este dependenta de exporturi, iar SNB, condusa de cel care a gestionat, cu ani in urma, divizia de piete financiare, inclusiv de Foreign Exchange a bancii (!) actioneaza in interesul exportatorilor de ceasuri, de ciocolata, de medicamente, de armament, de cosmetice si parfumuri, de echipament sportiv si al cetatenilor sai.
Pana la urma, cu exceptia Bursei de la Zurich, care a inregistrat cel mai mare declin din ultimii 25 de ani, majoritatea pietelor europene si-au dat seama ca renuntarea la prag nu este o veste chiar atat de rea, asa ca au inchis in urcare.
Important este ca, dupa toate acestea, sa fie tinuta minte lectia dura a contractarii unui credit in moneda straina, a indatorarii pe zeci de ani, dupa ureche, dupa ce zic prietenii, vecinii, rudele, Nostradamus sau... horoscoapele. E timpul ca romanii sa fie constienti ca valoarea unui franc elvetian si a oricarei alte monede nu se stabilieste in functie de... zodie!
Ce pot spune acum astrele despre cursul francului elvetian? Exact ce au spus si cand au fost luate creditele cu dobanda mica: absolut nimic, pentru ca nu au nicio legatura nici cu dobanda, nici cu moneda. In schimb, istoria pietelor valutare este guraliva si, de cele mai multe ori, nu spune prostii...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
