Editorial Liviu Deculescu: Cuvintele se opresc aici...
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Editorial Liviu Deculescu: Cuvintele se opresc aici...
Cuvant si muzica, 2 dintre creatiile fundamentale care ne definesc ca oameni. Cuvantul a avut si are o excelenta capacitate de a da forma rationalului si de a-l transmite, servind indeosebi acelui rational cu un minimum de caracter colectiv.
Dincolo de rational, Cuvantul trebuia sa-si gaseasca o completare demna de splendoarea sa. Acel ceva capabil sa ofere combustibil si forma inefabilului, acea "inventie" gata sa accepte si sa primeasca unicitatea trairii, sa-i dea contururi fara a o dilua ori truca.
Atunci cand Cuvintele nu i-au mai fost de ajuns, omul a gasit Muzica.
Poarta intre Cuvant si Necuvant, spirala intre uman si divin sau, uneori, intre uman si nebunie.
Muzica nu se limiteaza la a da forma trairii. Deseori ea functioneaza in sens cumva opus: creeaza emotii, creeaza ceva inefabil, schimba starea de spirit pana intr-atat incat sa te transforme, temporar, intr-un alter ego. Muzica suspenda - de fapt schimba coordonatele temporale si spatiale. Ascultand-o cu adevarat, doar trupul tau poate ramane in aceasta lume.
Ce inseamna muzica pentru mine? Ii pot gasi nenumarate definitii, dar acum va voi spune ca muzica inseamna, inainte de toate, Transformatorul ideal. Mai mult decat o masina a timpului si spatiului, muzica ma ucide si ma recreeaza, permitandu-mi sa renasc, sa revin mereu nou, inocent, gol. O iluzie a eternitatii, a tineretii vesnice si, in acelasi timp, un antrenor pentru moarte.
Muzica ma salveaza de riscul cel mai mare, care m-ar duce la nebunie sau naruire: acela de a ramane, continuu, acelasi, de a ramane “eu”.
Muzica porneste de la sunet, dar perceptia sa este mult mai vasta, mai variata.
Ascult Dreams - The Cranberries. Alerg pe o pajiste alpina verde, ondulata. Narile mi se umplu de parfumul ierbii si al norilor, incarcat in vantul care-mi dilata, palpabil si rece, plamanii.
Sangele mi se zbate in vine, in piept, in fiecare farama a mea, masandu-le si hranindu-le. Cerul, trecut de cativa nori albi, inunda zarea de albastru. Lumina. Libertate. Miscare. Zbor. Ochi. Infinit. Cuvintele se opresc aici, restul nu incape in ele.
S-ar putea sa-l gasiti, oricare v-ar fi el, ascultand Dreams.