Analizele Manager.ro: Cel mai vulnerabil punct de frontiera al spatiului Schengen

Analizele Manager.ro: Cel mai vulnerabil punct de frontiera al spatiului Schengen spatiul schengenuniunea europeanagranita dintre grecia si turciaimigranti

Este vorba de o portiune de cca 12,5 km lungime de-a lungul granitei dintre Grecia si Turcia, la sud de orasul turc Edirne. In acesta zona paza este mai redusa, iar raul Evros care separa cele doua tari este mai accesibil si poate fi traversat cu barci gonflabile, colaci de salvare sau folosind simple franghii intinse intre cele doua maluri. Ca urmare, sute de irakieni, iranieni, pakistanezi, afgani si africani vin aici in fiecare noapte si incearca sa intre clandestin in spatiul Schengen. Si foarte multi reusesc. Se estimeaza ca din cei 104.000 de imigranti care au patruns ilegal in UE in 2010, aproximativ 88.000, adica aproape 85%, au folosit aceasta “poarta”.
Intrarea in Schengen pe la frontierea greco-turca implica insa si riscuri. In primul rand, se-ntampla uneori ca imigrantii sa nici nu ajunga la raul Evros, pentru ca sunt interceptati de autoritatile turce. Acestea si-au marit numarul patrulelor si folosesc pentru supravegherea zonei de frontiera camere termice. Imigrantii sunt intorsi din drum, trimisi intr-una din taberele din regiune (cea mai importanta este la Edirne), iar de-acolo directia e una singura: inapoi in tara de origine. Visul acestor oameni se termina astfel inainte de a incepe si, pe deasupra, ei pierd si cei cca 1.000 de euro pe care i-au platit calauzelor.

In al doilea rand, traversarea raului nu e chiar floare la ureche. Cel putin 62 de oameni s-au inecat in 2010, iar corpurile lor, ca si ale altora de dinaintea lor, sunt acum ingropate intr-un cimitir special pentru imigranti, amenajat in satul Sidero, un catun in apropiere de granita.

Si, in al treilea rand, cei care reusesc sa traverseze raul nimeresc adesea sub reflectoarele granicerilor greci si nu o data s-a intamplat ca refugiatii cuprinsi de panica sa o ia la fuga prin campurile de mine instalate in timpul anilor de tensiuni acute dintre Grecia si Turcia.

Totusi, aproximativ 200 de oameni reusesc sa treaca zilnic frontiera greco-turca in mod ilegal. Cei mai multi nu doresc sa ramana in Grecia, ci sa ajunga in nordul si vestul Europei, in tarile mai bogate. Insa legislatia europeana este clara: in conformitate cu Regulamentul Dublin II, tara responsabila cu tratarea cererilor de azil este cea prin care solicitantul de azil a intrat in spatiul UE. Autoritatile grecesti sunt astfel obligate sa gestioneze situatia si sa cazeze din ce in ce mai multi refugiati in taberele ei deja aglomerate. E vorba atat de refugiati prinsi la granita ei, cat si de refugiati care au reusit sa ajunga in Occident, dar care au fost trimisi inapoi in Grecia (conform prevederilor Regulamentului Dublin II).

Conditiile din taberele grecesti sunt inumane: spatiul e atat de mic incat oamenii nu au nici macar loc sa doarma lungiti. Toaletele nu sunt nici ele suficiente si politistii greci ii scot uneori pe camp pe refugiati pentru a-si face nevoile. Ingrijiri medicale, sfaturi legale, interpreti - nimic din toate acestea nu exista aici. Imigrantii sunt tinuti in tabere timp de minimum sase luni inainte ca dosarul lor de solicitare de azil sa fie examinat. Adica respins. Din 30.000 de cereri de azil depuse in 2010 autoritatile grecesti au acceptat doar 11, fapt care i-a determinat pe oficialii Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati sa considere ca ceea ce se intampla la frontiera greco-turca este “o adevarata criza umanitara, nedemna de UE.”

Chiar si daca luam in calcul numarul mare de refugiati din Libia si Tunisia care au ajuns anul acesta in UE prin Malta si Italia, Grecia va ramane probabil si in 2011 principalul punct de intrare in Europa a imigrantilor ilegali. Peste 34.000 de imigranti au trecut granita ei estica de la inceputul anului, potrivit Frontex, agentia europeana pentru apararea frontierelor externe. Acest lucru s-a intamplat in pofida faptului ca Grecia a primit circa 350 de milioane de euro din bugetul european pentru a-si securiza granitele si a gestiona problema refugiatilor.

Ineficienta acestei tari in a se achita de sarcinile ce ii revin conform Regulamentului Dublin II a adus in discutie si perspectiva suspendarii ei din Schengen. Este insa o masura cam dura. Mai degraba ar trebui revizuit Regulamentul Dublin II, dar ministrii de interne din Franta si Germania se opun. Situatia actuala le convine acestor tari, care se simt protejate de valul de imigranti din Asia si Orientul Mijlociu. In Germania, de exemplu, numarul cererilor de azil a scazut la o zecime fata de cel inregistrat in 1990.

Ce solutie are atunci Grecia? Sa ridice un gard la frontiera ei cu Turcia. Fara gluma. Gardul va costa 5,5 milioane de euro si va fi format din doua siruri paralele de sarma ghimpata, lungi de 12,5 km si inalte de 3 metri, amplasate exact in zona cu probleme de la sud de Edirne. Uniunea Europeana se opune insa proiectului: ”Zidurile sunt masuri pe termen scurt, care nu permit abordarea intr-o maniera structurala a chestiunii imigratiei ilegale”, a declarat Michele Cercone, purtatorul de cuvant al comisarului european responsabil cu afaceri interne. Exista insa un precedent notabil, un gard ridicat chiar in inima democratiei si libertatii mondiale – cel de la frontiera dintre SUA si Mexic.