Societatea trebuie sa invete sa mearga iar drept

Societatea trebuie sa invete sa mearga iar drept responsabilitateorhan pamukfortareata albaeducatie

In "Fortareata Alba" a lui Orhan Pamuk, personajul principal care ajunge rob dupa ce scapa de temnita continua sa isi aiba libertatea in mainile unui turc pe nume Hogea si care seamana fizic izbitor de mult cu eroul nostru. La un moment dat, cel privat de libertate ii propune lui Hogea un joc al privitului in oglinda, lucru care, dintr-o gluma rautacioasa, se dovedeste in cele din urma a fi cel mai chinuitor exercitiu de introspectie.

Fiindca nu e si nu a fost niciodata simplu sa ne privim cu adevarat in oglinda. In momentul in care Hogea incepe sa puna pe hartie faptele nelegiuite, acesta isi da seama ca are in fata un alt om fata de cel pe care ii placea sa il priveasca in oglinda. Numindu-i intotdeauna pe ceilalti "nerozi" si excluzandu-se de fiecare data din mijlocul gloatei pline de nesabuiti, personajului ii fusese mereu usor sa se situeze deasupra celorlalti fara sa-si vada, pe romaneste, barna din propriul ochi.

Dincolo de ceea ce nu ne spunem cu voce tare in incercarea de a ne imagina ca nu s-a intamplat, fugim temeinic de responsabilitate fiindca asa am fost invatati. De la un lucru cat se poate de simplu, dar care nu ar trebui sa se petreaca, precum aruncatul unui ambalaj pe jos, pana la un lucru esential care, din pacate, se petrece: joaca de-a viata in spitalele din Romania.

Sigur ca acum nu trebuie sa generalizam. Nu toti oamenii arunca hartii pe jos. Nu toti medicii sau asistentii nu isi fac treaba cu responsabilitate. Insa acest simt al datoriei si al responsabilitatii este, de multe ori, invins de contextul care, ar spune unii, ii obliga la ascunderea mizeriei sub pres. Responsabilitatea ar trebui sa insemne curajul de a vorbi, curajul de a lupta pentru dreptate, pentru un viitor mai bun nu doar pentru cel care "isi risca pielea", ci pentru toti ceilalti.

Responsabilitatea ar trebui sa inceapa insa de acasa, de la ceea ce copilul invata sa faca. Lectia continua la scoala cand drepturile si responsabilitatile ar trebui impartite in mod echitabil. De prea putine ori insa copilul trece prin scoala cunoscand pozitia pe care ar trebui sa o aiba. Sistemul autohton impune obligatii, aplica sanctiuni si ofera, de prea putine ori, drepturi, sprijin, consiliere, sanse la un viitor mai bun.

Iar momentul in care punem insasi educatiei un mare semn de intrebare trebuie sa ne oprim si sa taiem raul de la radacina. O reforma trebuie sa aiba loc insa nu una care sa schimbe din nou ceva pentru un an de zile sau vreme de un mandat. Trebuie ca fiecare dintre noi sa inteleaga in ce masura e responsabil atat pentru el, cat si pentru cel de langa el. In vremuri din ce in ce mai agitate, o reintoarcere la o invatatura mai veche in care toti suntem mult mai uniti decat am crede isi face prezenta necesara.

Sa ne asezam, asadar, in fata oglinzii si sa scriem pe hartie ceea ce nu ne face oameni buni. Sa privim defectele in fata ca sa le putem indrepta si, in acelasi timp, sa nu mai putem indrepta degetul catre cei despre care credem ca poarta vina. O societate se reconstruieste de la varsta cea mai mica, de la varsta in care copilul invata sa mearga. Noi, ca societate, trebuie sa invatam din nou sa mergem, de data aceasta mai drept.