The Guardian: Ikea a facut afaceri cu Securitatea in timpul regimului Ceausescu
the guardiansecuritateikeaafacerinicolae ceausescuafaceri
The Guardian scrie ca Ikea a finantat Securitatea din Romania in perioada comunista. Intr-o nota de umor, ma intreb daca a sprijinit-o financiar si dupa caderea lui Nicolae Ceausescu, avand in vedere ca elementele securiste nu au disparut din structurile de stat.
Securitatea brutala din comunism ar fi primit plati "cu sase zerouri" din partea Ikea, in cadrul unei intelegeri intre retailerul suedez de mobilier si o fabrica romaneasca de mobila, in anii '80, scrie The Guardian, citand o serie de documente.
Dosarele declasificate ale CNSAS sugereaza ca Ikea a fost de acord sa fie suprataxata pentru produsele fabricate in Romania. Unele plati suplimentare au fost depozitate intr-un cont controlat de Securitate.
Documentele indica faptul ca Ikea ar fi fost complice la acest aranjament. Ikea neaga orice implicare, dar a demarat o ancheta interna, pentru a gasi raspunsuri. Cei de la Ikea spun ca nu au stiut de implicarea Securitatii in operatiunile lor comerciale.
Aceste dezvaluiri ridica semne de intrebare asupra operatiunilor Ikea din timpul Razboiului Rece, cand compania a folosit prizonieri politici est-germani in fabricile sale. Ikea a profitat de pe urma deschiderii economice a tarilor est-europene, in anii '80. Compania a fost atrasa de resursele uriase de cherestea si mana de lucru ieftina din state precum Romania.
Ikea a incheiat o intelegere cu producatorul romanesc de cherestea - controlat de stat - Tehnoforestexport, in 1981, care in 1985 a generat venituri de 10 milioane lire sterline pe an. Potrivit documentelor citate de The Guardian, Securitatea ar fi folosit o companie speciala de schimburi comerciale, ICE Dunarea, pentru a muta banii rezultati in urma tranzactiilor cu Ikea.
Securitatea a avut venituri de miliarde de dolari in timpul regimului Ceausescu, scrie sursa citata.
In dosarul Ikea, care poarta numele de cod Scandinavica - apar note secrete, memorandumuri, diverse documente bancare si rapoarte de la Securitate, alaturi de copii ale acordurilor semnate intre Tehnoforestexport si Ikea.
Una din adnotari, din luna mai a anului 1986, scrisa de un oficial anonim al Securitatii, arata ca in martie 1983 "au fost luate masuri pentru defasurarea unor operatiuni valutare speciale. S-a colectat astfel un comision de 1,85% din sumele rezultate in urma suprataxarii unui <<partener strain>>".
Un al doilea document din partea "Ministrului de Interne, Departamentul Securitatii Statului, Unitatea militara 0544", din 27 septembrie 1986, marcat cu "Strict Secret, exemplar unic", arata ca "operatiunea de colectare valutara Scandinavica" a fost initiata "cu scopul de a primi bani straini in urma suprataxarii unor plati din contractele semnate intre ICE Tehnoforestexport si Ikea (Suedia), in valoare de 97 milioane coroane suedeze (13,6 milioane dolari)".
Securitatea a adaugat: "Ikea a transferat in contul nostru tranzitoriu suma de 163.005,201 coroane suedeze". Nota a fost semnata de "Maior Eftimie Gelu", pe numele sau real Constantin Anghelache, care in prezent este presedintele executiv al clublului de fotbal Dinamo Bucuresti.
Anghelache a refuzat sa discute cu jurnalistii de la The Guardian despre trecutul sau in curtea Securitatii: "Va implicati in probleme tehnice de comert extern... Ma mai ocup eu cu asa ceva? Acum sunt in fotbal", a spus Anghelache.
Documente sugereaza ca supraplatile realizate de Ikea au fost virate ulterior intr-un cont din Berlinul de Est (minus dobanda acumulata). "S-a stabilit ca sumele din suprataxari sa fie tinute in conturile deschise la Banca Romana de Comerţ Exterior... si restituirea banilor sa fie efectuata de doua ori pe an, la adresele indicate de Ikea, dupa retinerea cotei datorate de beneficiarul contului", se arata in documentele din 1986.
Securitatea a avut nevoie de sase luni pentru a returna banii, timp in care a obtinut din dobanda 41.283,38 dolari. La un moment dat, in mai 1986, un director al Ikea, Ingvar Nilson, a ajuns in Romania pentru a incerca sa recupereze banii. Operatiunea Scandinavica a fost oprita in 1988, cand Ikea a renuntat la contractele cu Tehnoforestexport.
In decursul a sapte ani, partenerul roman a fabricat numeroase produse pentru Ikea. Acestea ajungeau in magazinele Ikea din Suedia, Germania, Danemarca, Austria, Franta, Belgia si Olanda.
Ikea sustine ca nu a stiut de desfasurarea acestor afaceri cu securistii. Compania promite ca va analiza documentele Securitatii.
"La acea vreme, era firesc in toata lumea sa se lucreze cu comisioane. Am avut un singur partener de afaceri, Tehnoforestexport. Am lucrat in functie de pretul produselor, la care s-au adaugat doua comisioane. Un comision a fost pentru Tehnoforestexport, pentru a acoperi costurile operatiunile si cele tehnologice si altul era pentru Ikea, pentru schimburi comerciale si transferul know-how-ului catre producator".
Contractele incheiate de Ikea cu Tehnoforestexport nu apar in documentele ICE Dunarea, unde se vorbeste vag despre "piese de schimb" si "activitati de servicii".
Roxana Bratu, experta in istoria coruptiei regimurilor totalitare, precum cel al lui Ceausescu, a declarat: "Se pare ca exista indicii serioase ale aranjamentelor neortodoxe, descrise de autoritatile romane ca fiind "suprataxari"; reprezentantii suedezi au camulfat aceste activitat in "comisioane" si "plati pentru echipamente".
Nu ne mira faptul ca Securitatea avea foarte multi bani la indemana. In anii '80, Securitatea dorea sa puna mana pe banii straini, pentru a reduce datoria internationala acumulata de regimul Ceausescu.
Presa estimeaza ca la momentul izbucnirii revolutiei din 1989, in conturile Bancii Romane de Comerţ Exterior existau 4 miliarde de dolari (cash), dincolo de alte active si investitii.
Dupa cum scrie The Guardian, "numeroase personaje ale Securitatii au dominat mediul de afaceri romanesc, armata, politia si alte sectoare publice in democratie".
Un produs media marca Rentrop&Straton 
