Terra este vie si mai face si struguri
apocalipsaterraplaneta vievreme reaploifurtuni
Astazi, din nou, este... Apocalipsa. Cam asa cum au fost considerate si recent scursele 72 de ore in care a plouat aproape in continuu, iar, la munte - ce sa vezi? - natura a avut tupeul sa arunce cu fulgi de zapada.
Televiziunile cu arhive serioase au aratat ca, anul trecut, pe 1 octombrie, pe litoralul nostru, oamenii mai faceau plaja. De asemenea, pe 1 octombrie 2011, era vreme de sandale...
Ei bine, pe 1 octombrie 2013, a fost vreme de bocanci si de haine "asortate" cu acestia. Pe 1 octombrie 2014, nu se stie cum va fi, dar lista de variante este foarte scurta: frig, cald sau intre cele doua.
Deci, de ce atata agitatie? Pentru ca oamenilor secolelor 20 si 21 le-a intrat confortul in oase mai rau si mai adanc decat reumatismul.
Am uitat ca traim pe o planeta dintr-un sistem solar. De fapt, fiintam pe singura sfera care graviteaza in jurul acestui soare, care permite viata, cel putin in acceptiunea terestra a termenului.
In rest, celelalte planete din sistemul nostru solar sunt, in termeni pamanteni, moarte.
In urma cu vreo doi-trei ani, pe Saturn, a avut loc un uragan care a cuprins intreaga planeta, furtuna in sine fiind cam cat Terra si a durat aproape un an de-al nostru.
Pe Saturn, vantul poate atinge viteze de 1.800 de kilometri pe ora.
Fiind cea mai apropiata planeta de Soare, pe Mercur, este prea cald; pe Venus, este si… foarte cald… aproape 500 de grade Celsius, si mai si ploua cu acid sulfuric.
De asemenea, cea mai indepartata planeta de Soare, Neptun, este, normal, si cea mai rece, cu temperaturi de peste -200 de grade Celsius.
Dupa formarea ei, dupa crearea ei, si Terra noastra a fost supusa, miliarde de ani, framantarilor. In cele din urma, a aparut omul.
Acesta a renuntat la pesteri si si-a cladit adaposturi si, mai tarziu, locuinte; a descoperit focul, roata, banii si, dupa aia, moda, mall-urile, parcurile de distractii, televiziunea (prin cablu), la care, de multe ori, se uita la nimeni care a facut nimic...
Dar toate acestea, nu inseamna ca Terra nu este supusa in continuare astrofiziicii si fizicii; nu inseamna ca este ferita de ramasite ale fenomenelor naturale extrem care au batut-o acum miliarde de ani.
Nu inseamna ca este scutita de eruptii ale unor vulcani activi, de activarea unor vulcani inactivi si nici de o posibila noua schimbare a axei care ar putea genera o alta glaciatiune.
Si, mai ales, dincolo de furtunile politice din paharele cu apa sau din bolul planetar, dincolo de datoriile statelor, de deficitele lor, de dezvolatarea sau de subdezvoltarea lor, candva, si planeta asta va avea un sfarsit.
Pana atunci, nu ar trebui sa uitam nicio clipa ca, la fel ca oamenii care o populeaza traind din resursele-i, Terra are toane, este capricioasa, intr-un cuvant este vie… si mai face si struguri si multe altele...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
