Editorial Alina Negrutiu: Nimic nu dureaza
timpmoartetaxedragostecasatoriefericire
Ori de cate ori ni se pare ca ceva este permanent, definitiv, timpul si schimbarea parametrilor perspectivei noastre reveleaza o continua lipsa de permanenta.
De exemplu, multi spun ca singurele lucruri pe care putem conta sunt moartea si taxele. Totusi, cei care cred in reincarnare resping finalitatea mortii si multi reusesc sa scape si de taxe. Gravitatea insasi se pierde in imensitatea spatiului. Iar fiecare celula a propriului trup se regenereaza constant.
Muntii se tocesc, plajele sunt absorbite de mare.
In plus, este aproape trist cum tot ceea ce consideram durabil in natura ne inspira pe noi oamenii sa exploatam. Poate tocmai precaritatea fiintei noastre ne motiveaza sa cucerim mediul pentru a simti fiorii controlului ai ai triumfului. Dar de ce ne e teama de trecere, de schimbare, de lipsa permanentei? Poate tocmai pentru ca nu se negociaza si, prin urmare, pare a ne submina importanta.
Emotional, tanjim spre permanenta cautand sa modificam toate coordonatele propriei vieti. Visam ca toate lucrurile bune se vor pogori asupra noastra, la comanda. Vrem securitate financiara si familii fericite, sanatate si acces la fantana tineretii. Cand ne indragostim, vrem sa retraim sentimentul vesnic. Uneori, devenim tiranici si manipulatori pentru a gusta mai mult din deliciile dragostei. Dar, cu cat strangem latul mai tare, cu atat fericirea trece.
Permanente nu devin decat ideile preconcepute, obiceiurile si credintele. Dar si acestea, ca niste stanci mai mici sau mai mari, pot fi erodate prin intelepciune. Daca ramanem miopi, ne fixam in niste tipare care nu ne mai permit sa ne luam la tranta cu lumea din jur.
Parametrii lui "pentru totdeauna" se schimba. Sa ne gandim numai la casatorie in care ne aruncam la bine si la rau. Si, fiindca jumatate din casatorii sfarsesc prin divort, acest pentru totdeauna ramane incadrabil in timp: vreo 20 de ani maximum.
Din moment ce lipsa de permanenta este singura trasatura permanenta a vietii noastre pe pamant, trebuie sa ne-o asumam, nu s-o negam. Acceptarea schimbarii poate fi solutia reducerii stresului, a impacarii cu sine si, de ce nu, a fericirii.