Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Am vazut azi un filmulet care m-a marcat: cel cu leul Christian. Christian este un leu care a fost cumparat de australienii John Rendall si Anthony Bourke de la magazinul Harrods din Londra, in 1969, si reintrodus in salbaticia africana de George Adamson, un luptator pentru prezervarea vietii salbatice, supranumit "Baba ya Simba" (Tatal leilor).
Cand Rendall si Bourke au decis sa il trimita pe Christian in Africa, fiind prea mare pentru a-l mai creste in Londra, au fost sfatuiti de niste producatori de documentare sa ia legatura cu George Adamson care se ocupa in Kenya de un proiect privind protejarea leilor.
Dupa mai multe discutii cu George Adamson, acesta a fost de acord sa il integreze pe Christian, leul domesticit, in Rezervatia Nationala Kora din Kenya.
La un dupa, cei doi tineri s-au hotarit sa mearga in rezervatie pentru a-si revedea leul si a realiza un documentar despre el. George Adamson i-a sfatuit sa nu se astepte sa fie recunoscuti, ba chiar sa fie precauti, deoarece ar putea fi intampinati cu ostilitate.
Nu s-a intamplat asa. Christian a ezitat initial in fata chipurilor, atat de familiare odata. Apoi, cuvintele ar trebui sa se opreasca. I-a imbratisat pe amadoi, i-a sarutat, in clipe care par (vedeti filmul), chiar si pentru mine privitor, nesfarsite. Dupa ce am vazut imaginile, am avut tendinta de a ma ridica de pe scaun si a fugi la gradinita sa-mi iubesc copilul si sa-i spun sa stea "leu" toata viata.
Cat de rare sunt momentele existentei noastre in care ne permitem doar sa stam, sa lenevim cu mintea si trupul pentru a ne bucura de prietenie, de afectiune, fara a galopa spre alte, mereu alte proiecte?
Mai mult decat atat, cele doua leoaice care traiau acum langa Christian, Mona si Lisa, i-au acceptat, la randul lor, si au putut merge cu totii la ascunzisul lor unde s-au jucat cu puii. Un fel de reintoarcere la origini, daca tot e sa vorbim de mituri.
Documentarul se incheie astfel: "Viata in libertate poate fi periculoasa, dar este, cu siguranta, o aventura. Viata merge inainte, nimeni nu stie care-i finalul. Doar basmele au finaluri".