Amintiri din comunism. Cum se informau oamenii pe vremea lui Ceausescu? (XX)

Amintiri din comunism. Cum se informau oamenii pe vremea lui Ceausescu? (XX) In principiu, oamenii se informau atunci din presa scrisa, de la radio si de la televizor. La sfarsitul anilor 80 in Romania aveam 1 post TV, vreo cateva posturi de radio centrale  si cca 500 de publicatii – cotidiane, saptamanale, reviste, almanahuri. Problema era ca niciunul dintre aceste mijloace de informare nu informa.
La TVR programul era de doar 2 ore pe zi, de la 20.00 la 22.00, dar era axat in totalitate pe propaganda comunista, pe ridicarea in slavi a realizarilor regimului si pe cultul personalitatii celui mai iubit fiu al poporului.

Chiar si “Telejurnalul”, care in principiu trebuia sa furnizeze stiri, era plin cap-coada cu reportaje despre vizitele de lucru ale Tovarasului in diferite judete ale tarii si despre indicatiile pretioase pe care le-a oferit cu respectivele ocazii. In tara si in intreaga lume parea ca nu se mai intampla nimic, chiar si rubrica “Sport” fusese desfiintata.

La radio situatia era ceva mai buna, in sensul ca transmisia se intrerupea doar pe timpul noptii, dar si aici informatiile reale lipseau cu desavarsire.

Si la fel stateau lucrurile si cu presa scrisa. A citi un cotidian gen "Scanteia” sau “Romania Libera” era o actiune fara sens, nu gaseai nimic altceva decat gunoi propagandistic, poezii inchinate Marelui Carmaci, transcrieri integrale ale cuvantarilor sale adormitoare sau “stiri” despre performantele economice ale vreunui combinat local sau CAP.

Singurele publicatii care mai puteau fi citite erau almanahurile care apareau o data pe an – “Cinema”, “Sport”, “Anticipatia” (cu povestiri SF) – si care, datorita profilului lor specializat, nu aveau treaba cu politicul si puteau sa ofere un continut OK. Dar toate erau obligate sa puna pe prima pagina portretul lui Nicolae Ceausescu.

Per ansamblu, mass media de pe vremea aceea era o anomalie, pentru ca principalele mijloace de informare nu se adresau practic nimanui. Exista emitatorul (televiziunea, radioul, presa centrala), dar nu exista receptorul, deoarece nimeni nu era interesat de propaganda si de minciuni. Si, in aceste conditii, cum se informau totusi oamenii?

Informatiile se luau dintr-o singura sursa: de la postul de radio Europa Libera. Era un post finantat de Congresul SUA, cu sediul la Munchen si care avea o sectie in limba romana, ce difuza emisiuni de actualitati, interviuri, comentarii – toate realizate de intelectuali romani stabiliti in Occident.

Evident, receptia acestui post in Romania era bruiata intens de autoritatile comuniste, iar ascultarea lui era caz penal, dar aceste masuri se dovedeau ineficiente. Romanii prindeau pe ascuns Europa Libera, seara, se puneau la curent (in surdina) cu noutatile din tara si din intreaga lume si le difuzau apoi a doua zi, in soapta, in cercul lor de cunoscuti (asa-numitul Radio “Sant”).  

Este greu de crezut, dar asta era realitatea in urma cu 32 de ani. Informatiile nu circulau atunci in mod oficial, populatia era tinuta deliberat in ignoranta, oamenii nu stiau mai nimic. Si, oricum – trebuie sa spunem lucrul acesta – nevoia de a fi informati nici nu era una dintre prioritatile lor. In conditiile in care principala lor grija era sa faca rost de mancare, informatia cu adevarat valoroasa pentru ei era: “A bagat branza/carne/oua/ulei/orice la Alimentara din cartier!”.