Avem o Uniune Europeana, dar nu avem cetateni europeni

Avem o Uniune Europeana, dar nu avem cetateni europeni In cartea sa "The United States of Europe", aparuta in 2004, ziaristul Thomas Roy Reid semnala aparitia asa-numitei "generatii E": transnationali care beau acelasi cocktailuri, sustin aceleasi echipe de fotbal, poarta acelasi gen de haine, celebreaza Ziua Europei la 9 mai si se entuziasmeaza laolalta urmarind concursul Eurovision. "Oamenii noii Europe, cu precadere membrii generatiei E, se indreapta spre o cultura europeana comuna", scria el.
Totusi, in sondajele de opinie, oamenii se identifica din ce in ce mai mult cu statul-natiune al fiecaruia decat cu Europa. Dupa cum spunea Chris Patten, fostul comisar european pe probleme externe, “natiunea e vie si nevatamata, mai solida ca niciodata in anumite aspecte...”. Si, de fapt, chiar si statul-natiune pare sa fie prea mult pentru majoritatea europenilor, dovada faptul ca in Belgia, o tara mica, exista o dezbinare atat de profunda intre Flandra si Valonia incat acolo nu a existat guvern timp de 541 de zile (2010-2011) – un record mondial.

Desigur, cineva poate avea identitati multiple. Unii sunt si catalani, si spanioli, dar si europeni, altii sunt si musulmani, dar si francezi. Insa identitatile nu pot fi create in mod artificial, ele sunt stabilite de timpuriu si nu prea se mai schimba. Din acest motiv, daca exista vreo cultura europeana comuna, ea este formata dintr-un numar redus de cetateni cosmopoliti, cu pregatire superioara si dezradacinati: proaspat oficiali ai UE, calatori fideli cu Eurostar si studenti care fac parte din programele de schimb cultural.

Este adevarat insa ca europenii se apropie, incet-incet, prin alte modalitati. Cei mai multi dintre ei sunt mai interesati de rezultatul finalei European Champions League decat de alegerile din Parlamentul European. Si, datorita liniilor aeriene low-cost, precum Ryanair sau EasyJet, ei pot traversa continentul in orice directie, la pretul unei mese mai consistente.   

Astfel, britanicii, care nu au o afinitate speciala pentru UE, aplauda jucatorii de fotbal francezi, spanioli sau portughezi care joaca pentru cluburile locale, iar dupa meci se indreapta spre pub-uri, unde beau bere belgiana sau germana. Irlandezii angajeaza constructori polonezi care, la randul lor, angajeaza constructori ucraineni care sa le ridice case in Polonia natala.

Si pentru toate aceste lucruri trebuie sa acordam mare parte din credit Uniunii Europene care a anulat monopolurile nationale ale liniilor aeriene, a desfiintat limitarea numarului de jucatori straini intr-o echipa de fotbal si le-a asigurat europenilor dreptul de a trai, a munci si a candida in alegeri in oricare dintre statele membre. Dar la fel de adevarat este ca integrarea europeana se datoreaza in foarte mare masura si antreprenorilor curajosi ca Stelios Haji-Ioannou (EasyJet) sau Michael O’Leary (Ryanair).

De asemenea, este de netagaduit faptul ca, spre deosebire de americani, asiatici sau africani, europenii au anumite lucruri in comun: se tem de razboi, fiindca au trait in umbra sa vreme de secole, se bucura de vacante generoase si de pauze lungi de masa, se asteapta la un transport public de calitate, sunt preocupati de mediul inconjurator. Si, in general, impartasesc o mostenire comuna, ancorata in gandirea si civilizatia greco-romana, crestinism si valorile tolerantei caracteristice Iluminismului – chiar daca nu sunt constienti de asta.

Asta nu inseamna insa ca bascii sau burgunzii sunt pe cale sa isi piarda afinitatile locale, regionale sau nationale, inaugurand era lui Homo Europeanus. Nu se pot fabrica cetateni europeni asa cum fabricam soldati de jucarie, iar impunerea unor tipare politice artificiale asupra diverselor popoare rar s-a terminat cu bine. Uniunea Europeana este diferita de imperiile Austro-Ungar si Otoman, de Uniunea Sovietica si de fosta Iugoslavie, nefiind impusa prin forta. Dar exista si asemanari: resentimentul fata de elitele politice de la centru, identitatile nationale ranite si dorinta de autodeterminare a “periferiei”.

Uniunea Europeana si-a creat propriile institutii, legi si chiar si o moneda unica. A creat toate simbolurile unui stat-natiune, inclusiv un pasaport de culoare bordo care mentioneaza “Uniunea Europeana” deasupra nationalitatii posesorului, precum si un drapel si un imn proprii. Ceea ce ii lipseste insa este un popor care sa poata sa se identifice cat de cat cu aceasta constructie politica creata in numele lui.

Sura foto: www.pexels.com