31 de ani de la Revolutie. Ce a fost in neregula cu comunismul?

31 de ani de la Revolutie. Ce a fost in neregula cu comunismul? “Jos Ceausescu!”, “Jos comunismul!”  – acestea erau scandarile care se auzeau in decembrie 1989 pe strazile din Romania. Oamenii nu cereau, asadar, doar indepartarea dictatorului. Ultimele decenii le aratasera foarte clar ca problema nu era de fapt (doar) Nicolae Ceausescu, cu aberatiile lui izvorate din lipsa totala de educatie, ci sistemul in sine. Schimbarea trebuia sa fie radicala. Romania trebuia asezata pe alt drum, unul cu totul nou, iar cei iesiti atunci in strada intuiau perfect acest lucru. Dar, pana la urma, ce era in neregula cu comunismul?
In teorie, comunismul presupune un regim, o societate, in care toate bunurile sunt la comun. Nimeni nu munceste pentru el, tot ce se produce apartine tuturor, iar toti indivizii au acces in mod perfect egal la marfurile si serviciile rezultate din activitatea comuna.

Sunt satisfacute in mod egal nevoile tuturor. Toti au un loc de munca, o locuinta cu tot ce trebuie, toti au cu ce sa se imbrace si ce sa puna pe masa, toti merg in concediu la mare sau la munte, toti au asigurata ziua de maine si nu trebuie sa-si faca griji ca vor ramane fara acest grad (decent) de confort.

Se simt in siguranta, primesc gratuit educatie si servicii medicale, li se ofera tot ce le este necesar zi de zi, scapa de stresul major de a-si gestiona propria viata (Statul le rezolva nevoile de baza). Si, ca urmare, au conditii ideale pentru a se concentra pe inovatie, descoperiri stiintifice, progres.

Asta e teoria. Si, sa recunoastem, suna destul de frumos. Cui nu i-ar conveni sa primeasca la cerere o locuinta (e-adevarat, inchiriata de la Stat, dar cu o chirie modica), sa aiba un job sigur si cu un salariu suficient pentru traiul zilnic si pentru 1-2 concedii pe an? Da, suna frumos, asa se si explica de ce ideologia comunista a sucit mintile multora, din 1848 incoace.

In practica insa (si vorbim aici despre o practica de aproape un secol) treaba asta cu comunismul s-a dovedit complet nefunctionala. Ceva nu a mers. Proprietatea comuna asupra bunurilor si serviciilor n-a fost deloc OK, oamenii au simtit dintr-o data ca nu au control asupra rezultatelor muncii lor si, in consecinta, le-a disparut motivatia de a munci eficient si creativ.

Ca urmare, economia a devenit neperformanta, bunurile si serviciile realizate au inceput sa fie de proasta calitate, nivelul de trai a scazut, mergand (in cazul Romaniei) spre saracie lucie, frig in case, intreruperi cu orele ale curentului electric, lipsa apei calde sau a gazului pentru gatit (pentru a nu se “risipi” resurse).

Cei care au prins penuria generalizata de la sfarsitul anilor ‘80 nu au cum s-o uite, cu precizarea esentiala ca a fost o penurie doar pentru marea masa a populatiei, nu si pentru conducatori. Acestia au format o clasa privilegiata, fara niciun fel de lipsuri, calcand in picioare mult trambitata egalitate intre toti indivizii.

Adaugati la cele de mai sus lipsa unor drepturi fundamentale – de a te exprima liber, de a calatori, de a avansa in cariera (trebuia sa fii membru de partid) – frustrarea de a te vedea condus de indivizi care nu stiau sa lege doua propozitii, sentimentul permanent de frica, absenta oricarei sperante ca se va schimba ceva si veti intelege (poate) mai bine ce a fost in neregula cu comunismul.

Astazi e greu de crezut ca aceasta ideologie ar mai putea reveni si castiga teren. Si asta in primul rand pentru ca nu ar mai avea cine sa o promoveze, activistii fanatici din anii ‘80 au cam disparut fizic – din vechea garda de lideri comunisti doar Ion Iliescu mai traieste astazi, insa are aproape 91 de ani.

Si in al doilea rand, comunismul nu ar mai putea reveni pentru ca, in mod sigur, nu ar fi votat de nimeni. Sigur, unii tineri pot fi incantati de ideea de a primi mura-n gura un loc de munca si o locuinta (inchiriata de la Stat), dar s-ar convinge repede ca pentru aceste lucruri trebuie sa plateasca de fapt un pret urias, pe care nici macar nu si-l imagineaza.

Si, da, mai sunt batrani nostalgici care spun ca inainte era mai bine. Dar sa-i lasam in pace. Nu stiu cati dintre ei ar putea face fata psihic unor Alimentare goale, asa cum erau in 1989, dupa ce au cunoscut abundenta dintr-un supermarket al anului 2020.