Ar putea deveni Uniunea Europeana un fel de Statele Unite ale Europei, pe modelul SUA?

Ar putea deveni Uniunea Europeana un fel de Statele Unite ale Europei, pe modelul SUA? uniunea europeanasuapolitica externa

Raspunsul este: deocamdata nu. Si motivul e simplu: desi Uniunea Europeana are toate simbolurile unui stat-natiune (institutii, legi, moneda, model de pasaport, steag, imn), ii lipseste elementul esential: un popor.
Acesta este principalul motiv pentru care UE nu poate deveni SUE. Dupa aproape 65 de ani de eforturi de integrare nu exista un "popor european", cu o identitate cat de cat clara, bazata pe anumite valori. Europa are 200.000 de pagini de legislatie comuna si o sumedenie de tratate, dar nu are europeni.

In afara unui grup minuscul de indivizi cosmopoliti – oficiali ai UE sau studenti care fac parte din diverse programe de schimb cultural – nu putem vorbi despre cetateni europeni. Poporul european este de fapt o multime de vreo 500 de milioane de oameni cu un talmes-balmes de traditii, limbi si mentalitati, fara nicio legatura cu acea "unitate prin diversitate" care a constituit si constituie in continuare motto-ul constructiei europene.

Si in ultimii ani am vazut foarte clar ca diferentele regionale si nationale nu numai ca n-au disparut, dar nici macar nu s-au estompat, si ca europenii chiar sunt diferiti unii de altii. Suedezii si danezii respecta legile, grecilor nu prea le pasa de ele; letonii privesc Rusia cu totul altfel decat o privesc spaniolii; irlandezii au o opinie diferita de cea a belgienilor in ceea ce priveste marimea impozitelor pe care ar trebui sa le plateasca.

Si poate ca aceste diferente nu inseamna cine stie ce atunci cand situatia per ansamblu e prospera si stabila, in schimb atunci cand lucrurile nu merg bine ele sar imediat in ochi si nasc animozitati – legate de refugiati, de frontiere, de dreptul la munca, de ajutoare financiare.

E-adevarat, Uniunea Europeana a fost conceputa tocmai ca sa gestioneze asemenea animozitati, astfel incat ele sa se rezolve in mod pasnic, in salile de conferinte de la Bruxelles, si nu pe campul de lupta, ca in urma cu 75-100 de ani.

Doar ca una este sa negociezi lungimea minima a bananelor care pot fi comercializate pe teritoriul UE si alta e sa-i spui unui neamt care se pensioneaza cu cinci ani mai tarziu decat un grec ca o parte din venitul lui, muncit din greu, trebuie sa mearga catre cineva care, pur si simplu, nu vrea sa munceasca la fel de mult ca el.

E limpede, deci, ca nu exista inca un popor european. Cetatenii Uniunii Europene, in marea lor majoritate, nu prea au habar ce inseamna aceasta structura din care fac parte si nu prea pot sa spuna cum s-a nascut ea, ce rol joaca la nivel global si incotro se indreapta. Constiinta de a fi european nu exista pentru ei, decat poate atunci cand sunt foarte departe de batranul continent. In rest, acasa, fiecare natiune e cu interesele ei care primeaza in fata intereselor Uniunii.

Totusi, sa nu uitam ca scopul initial al UE nu a fost sa construiasca un nou popor - un lucru, de altfel, cam utopic din moment ce Europa inseamna peste 30 de tari, cu 23 de limbi vorbite si vreo 11 religii.

Scopul initial al infiintarii acestei formatiuni unice europene a fost sa elimine posibilitatea unui nou razboi catastrofal in Europa. Iar din punctul acesta de vedere, Uniunea Europeana si-a facut cu prisosinta datoria, dovada faptul ca astazi luam pacea drept un element de la sine inteles pe continent si ca ne este practic imposibil sa ne gandim la un posibil conflict armat intre marile puteri europene.

Asa ca problema existentei/inexistentei poporului european trece automat pe un plan secundar. Da, nu suntem inca o mare familie. Si?

Citeste si: Guvernul a deschis automat conturi de economii pe numele fiecarui copil roman. Expertii sunt nemultumiti

Sursa foto: www.pexels.com