Cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei

Cel mai important eveniment din istoria recenta a Romaniei revolutia romanarevolutie 1989

Este vorba despre aderarea Romaniei la NATO, la 29 martie 2004. Este un eveniment a carui importanta o sesizam de-abia acum, cand avem la granita un razboi si realizam cum ar fi fost sa ne trezim izolati, fara niciun fel de garantii de securitate, in fata unei eventuale agresiuni rusesti. Si, totodata, aderarea la NATO este importanta si pentru ca a facut posibil celelalt eveniment major din istoria noastra postdecembrista, aderarea la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007. N-am fi intrat in UE daca nu eram deja in NATO, lucru valabil, fara exceptie, pentru toate tarile est-europene.

Pana la Revolutie, Romania a fost, cel putin pe hartie, adversara NATO. Tara noastra era pe atunci membra a Pactului de la Varsovia, organizatie militara infiintata in 1955 de URSS, fix ca raspuns la “amenintarea” adusa de aparitia NATO in 1949.

Si spunem ca a fost adversara doar pe hartie pentru ca, mai mult ca sigur, in cazul unui conflict cu Occidentul, Romania ar fi adoptat o atitudine neutra si nu s-ar fi implicat, asa cum nu s-a implicat nici in invazia Cehoslovaciei, in august 1968, cand au participat trupe din Ungaria, Bulgaria, Polonia, RDG si, bineinteles, URSS.

A fost un dezinteres clar din partea tarii noastre fata de Pactul de la Varsovia, atat inainte de 1989, cand Ceausescu urmarea iesirea din sfera de influenta sovietica, dar si dupa 1989.

Sugestiv in acest sens e faptul ca in 1990 premierul de atunci, Petre Roman, i-a adresat o invitatie de a vizita tara noastra secretarului general al NATO, Manfred Worner, desi Pactul de la Varsovia era inca viabil (acesta a fost dizolvat de-abia la 1 iulie 1991).

Aceasta vizita lui Manfred Worner a fost de altfel primul pas pe drumul aderarii noastre la Alianta Nord-Atlantica. Au urmat, in anii ’90, zeci de pasi, mai mici sau mai mari, cu contacte diplomatice intre ministrii romani ai apararii sau de externe si omologii lor din tarile membre NATO, declaratii oficiale, semnarea de documente, exercitii militare comune, evaluari, vizite la Bruxelles ale presedintilor Ion Iliescu (in 1993) si Emil Constantinescu (in 1997), decizii ale Parlamentului Romaniei etc.

Ne-am facut practic luntre si punte ca sa intram in NATO. A fost o dorinta unanima a clasei politice si a populatiei, au fost depuse eforturi majore pe toate planurile.

Dar chiar si asa Romania nu a prins primul val de extindere, din 8 iulie 1997 (au primit atunci “verde” doar Cehia, Ungaria si Polonia). Dezamagirea a fost imensa, romanii au fost nevoiti sa se multumeasca doar cu o vizita de consolare la Bucuresti a presedintelui Bill Clinton, efectuata imediat dupa acel moment.

Eforturile au fost apoi reluate, fara sa existe insa nicio garantie ca aderarea mult dorita se va produce candva. Si – cine stie? – poate ca nici nu s-ar fi produs daca n-ar fi venit atacul din 11 septembrie 2001 asupra SUA, care a schimbat radical lucrurile.

Parlamentul Romaniei a adoptat imediat o decizie de participare a tarii, ca aliat de facto al NATO, la lupta impotriva terorismului international, cu toate mijloacele, inclusiv cele militare, oferind acces la spatiul ei aerian, aeroporturi, facilitati terestre si maritime, in cazul in care vor exista solicitari NATO in acest sens.

Deschiderea spre NATO a fost, asadar, totala si, venind pe fondul schimbarii prioritatilor SUA, ea a facilitat invitarea tarii noastre, in noiembrie 2002, la convorbiri de aderare, alaturi de alte 6 state (Slovenia, Slovacia, Bulgaria, Letonia, Estonia, Lituania).

A mai fost insa nevoie de inca 16 luni de eforturi pana cand aderarea efectiva sa se produca, la 29 martie 2004. Dupa care NATO a lasat-o mai moale cu extinderea, urmatorii membri venind de-abia in 2009 (Albania si Croatia), dupa care, la multi ani distanta, au urmat alte 4 tari: Muntenegru (2017), Macedonia de Nord (2020), Finlanda (2023) si Suedia (2024).

In momentul de fata, NATO are 32 de state membre si, pe fondul agresiunii rusesti in Ucraina, aceasta organizatie cunoaste o revigorare pe care n-a mai cunoscut-o de pe vremea Razboiului Rece. Ea este perceputa din nou ca un pol militar de forta, dupa ce decenii la rand, in urma dizolvarii URSS si in lipsa unor amenintari reale, a parut ca intra intr-un proces de redefinire si ca isi cauta atributii si obiective noi.

Sursa foto: www.mapn.ro