Ciudateniile politicii externe a lui Donald Trump

Ciudateniile politicii externe a lui Donald Trump donald trumppoltica externa sua

E clar ca lui Donald Trump nu-i este prea simpatica Uniunea Europeana. A sprijinit iesirea Marii Britanii din UE (Brexit), i-a spus lui Emmanuel Macron ca si Franta ar trebui sa faca la fel, s-a plans ca tarile europene membre NATO nu platesc suficient pentru securitatea pe care le-o ofera alianta si, cel mai recent, a afirmat ca UE a fost creata “doar ca sa profite de Statele Unite”.
Trump nu prea stie istorie, asta e evident. Si tocmai pentru ca nu stie face astfel de afirmatii care minimizeaza importanta Uniunii Europene – o structura care le-a adus americanilor avantaje imense pe termen lung, avantaje vitale, dar invizibile pentru cineva (ca Trump) care judeca totul prin prisma unei balante contabile.

In primul rand, Uniunea Europeana a garantat pacea in Europa. A pus marile puteri sa coopereze, sa-si descopere interese economice comune, sa se dezvolte impreuna si a facut astfel ca ideea unui nou razboi pe vechiul continent sa para o aberatie. Ca o paranteza, isi inchipuie cineva ca ar mai fi posibil acum un conflict armat intre Franta si Germania de exemplu, conflict care era la ordinea zilei in urma cu doar 75 de ani?

Iar Statele Unite au avut intotdeauna nevoie de pace in Europa. O pace pe termen lung care sa le permita americanilor sa stea linistiti, fara grija ca trebuie sa-si apere tarmurile de la Atlantic de amenintari venite de pe un continent european turbulent sau dominat de o singura mare putere.

Ei, americanii, au intervenit in Primul si in Al Doilea Razboi Mondial tocmai pentru a impiedica Germania sa devina o astfel de mare putere (periculoasa) si au pastrat apoi 200.000 de militari in Europa de Vest pentru a descuraja Uniunea Sovietica sa faca acelasi lucru. Si e limpede ca Uniunea Europeana a fost, prin prisma acestui criteriu al securitatii, exact structura de care aveau nevoie pentru a nu sta cu emotii in ceea ce priveste continentul european si a-si putea directiona actiunile spre alte zone mai sensibile (cum ar fi la momentul actual Asia si principala ei forta, China).

In al doilea rand, Uniunea Europeana a insemnat inca de la infiintare un partener economic esential pentru SUA, cu schimburi comerciale si investitii masive, concretizate toate intr-o dezvoltare alerta de ambele parti.

Trump nu vede insa acest lucru. El crede ca retragerea tarii sale din NATO ar aduce economii importante pentru bugetul SUA, dar nu realizeaza ca Pentagonul ar putea redirectiona foarte bine surplusul de bani catre alte misiuni militare. Si nici nu-si da seama ca destramarea Uniunii Europene ar atrage automat preocupari crescute din partea fiecarui stat european pentru securitatea proprie, sporind astfel gradul de instabilitate in Europa si fortand in consecinta SUA sa acorde atentie maxima (si costisitoare) acestei zone.

Presedintele american nu gandeste nici macar pe termen foarte scurt: pe 16 iulie el se va intalni la Helsinki cu Vladimir Putin, imediat dupa summit-ul NATO de la Bruxelles, din 11-12 iulie. Ce vrea Trump, sa apara la aceasta intalnire avand in spate un NATO puternic, unit in jurul SUA, sau un NATO destabilizat, cu un viitor incert? In prima varianta, Trump se va situa pe o pozitie de forta si va domina situatia, in a doua varianta e clar ca va fi in dezavantaj. Mai mult ca sigur, Putin se va arata foarte necooperant si foarte putin dispus sa faca vreo concesie, unul dintre scopurile sale principale (slabirea NATO) fiind deja atins.

Se pare ca presedintele american nu s-a despartit inca de trecutul sau de showman pe la televiziuni. El inca mai cauta audienta, spectacolul, si nu intelege ca politica mondiala se joaca dupa alte reguli. Stie ca intalnirile cu personaje controversate ca Putin sau Kim Jong Un atrag atentia intregii lumi asupra lui, mai eficient decat o fac intalnirile ca presedinti si premieri politicosi, bine-intentionati si alesi democratic din tari europene civilizate, aliate in mod traditional cu SUA.

Trump face un nou tip de politica, cu decizii hazardate, bazate mai mult pe instinctele sale de om de afaceri si mai putin pe recomandarile expertilor. Doar ca, atunci cand in joc e ordinea mondiala, atitudinea aceasta lipsita de orice precautie si viziune (si care denota pana la urma ignoranta) se poate dovedi extrem de periculoasa. Inclusiv pentru SUA.

Sursa foto: www.pexels.com