Despre talentul de pacificator al lui Donald Trump

Despre talentul de pacificator al lui Donald Trump La intalnirea de vineri de la Casa Alba, Donald Trump l-a acuzat pe Zelenski ca nu doreste pacea. Ca, din cauza incapatanarii sale de a refuza negocierile cu Rusia, razboiul continua si se pierd vieti omenesti. Lasam deocamdata deoparte alte declaratii ale lui Trump, facute cu alte ocazii, cum ca Zelenski e un dictator si ca Ucraina a inceput acest razboi (care, evident, sunt niste bazaconii), sa ramanem doar la aceasta: Zelenski nu doreste pacea. Trump a spus-o foarte clar. Dar…

Ce pare sa nu inteleaga marele pacificator de la Washington e faptul ca un razboi are doua tabere. Si ca e complet ilogic sa ii ceri doar uneia dintre tabere sa faca pace si sa arunci astfel strict asupra ei responsabilitatea continuarii razboiului .

Pai, Rusia nu e si ea parte din ecuatie? Cum poti sa o “ignori” cu atata nonsalanta si sa iti concentrezi presiunile doar asupra Ucrainei, ca si cum de ea ar depinde incheierea ostilitatilor?

Victima agresiunii nu vrea pace. Continua sa se apere si nu vrea in ruptul capului sa accepte oferta generoasa a agresorului: cedarea a 20% din teritoriu, eliminarea definitiva a oricarei sanse de a intra vreodata in NATO, plus, se intelege de la sine, lipsa oricarei sanctionari juridice sau materiale a Rusiei pentru agresiunea sa. Nu tu proces penal pentru Putin, ca in cazurile lui Slobodan Milosevici sau Saddam Hussein, nu tu despagubiri, nu tu nimic.

Ca o paranteza, apropo de Saddam Hussein, merita sa facem o paralela intre invadarea Kuweitului in 1990 si cea a Ucrainei in 2022.

La 2 august 1990, Irak a invadat Kuweitul, sub pretextul ca aceasta tara este un vechi teritoriu irakian. SUA a construit atunci rapid o coalitie internationala sub egida ONU, a impus sanctiuni economice Irakului, apoi, la 16 ianuarie 1991, a intervenit militar si i-a silit pe irakieni sa se retraga din Kuweit. Aceasta a fost, foarte pe scurt, povestea Razboiului din Golf.

Si-acum, puneti in loc de Irak Rusia si in loc de Kuweit Ucraina. Asemanarile sunt uimitoare. Mai putin in ceea ce priveste reactia SUA. Presedintele Bush nu l-a acuzat atunci pe seicul Jaber Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah al Kuweitului ca e un dictator care nu doreste pacea, o pace de tipul “las-o asa cum a cazut”, cu Saddam Hussein stapan peste ce a apucat sa cucereasca.

Si te intrebi: de ce Trump nu are fata de Putin atitudinea lui Bush fata de Saddam?

Prima explicatie e, desigur, aceea ca Trump nu e Bush, ca Trump e un pacificator care nu vrea sa mai implice SUA in razboaiele altora, cu cheltuieli de sute de miliarde de dolari (care miliarde, apropo, nu pleaca din SUA, ci merg spre miile de contractori americani ai Pentagonului, care asigura toata tehnica de lupta si logistica necesare acestor razboaie).

Dar exista si o a doua explicatie, pe care Trump a oferit-o in septembrie 2024, cand, in cadrul unui speech electoral, a spus ca SUA trebuie sa inceteze sprijinul militar catre Ucraina, sugerand ca rusii nu au cum sa piarda razboiul: “Ce se intampla daca rusii castiga? Ei asta fac, lupta in razboaie. Asa cum mi-a zis cineva zilele trecute, l-au invins pe Hitler, l-au invins pe Napoleon. Asta fac ei. Lupta. Si nu e placut.”

Nu te pui, deci, cu un adversar care lupta. Mai bine cu Groenlanda si Panama.    

Sursa foto: ABC News