Eu cu cine votez?
politicapnlpsdklaus iohannis
Ne place sau o facem involuntar (nu stiu care dintre ele e mai rea), dar ne situam cumva impotriva a ceva, atunci cand facem judecati de valoare. "Eu sunt impotriva comunismului", "Eu sunt impotriva PSD-ului", "Eu sunt impotriva PNL-ului", "Eu sunt impotriva lui Klaus Iohannis", "Sunt impotriva capitalismului", "Sunt impotriva modernismului, era mai bine pe vremea mea", acestea sunt doar cateva replici care ne sunt, cu siguranta, extrem de cunoscute. Eu, personal, sesizez aici o mare problema, una pe care imi doresc sa v-o impartasesc, si, daca veti fi impotriva ei, probabil doar vom reusi sa completam lista negativa de mai sus.
A fi impotriva unei persoane, ideologii, fenomen, eveniment, partid, cu alte cuvinte "a fi impotriva a ceva", este o actiune mentala care se afla la granita dintre bine si rau. Pe de-o parte, faptul ca avem o reactie de ostilitate la un anumit lucru, inseamna ca avem o scara de valori, niste principii, niste idei proprii, niste conceptii, ne raportam la o ideologie total diferita de ceea ce reprezinta obiectul pe care il dezavuam.
Pana aici, nimic gresit, ba din contra. A avea propria personalitate, a te cunoaste, a avea o structura interioara care rezoneaza cu anumite lucruri si le respinge pe altele, de preferat pe cele negative, reprezinta portretizarea omului ideal, cel putin din punct de vedere moral si cognitiv.
Si atunci, unde e problema? Problema apare atunci cand respingerea nu e sustinuta de bune intentii, de trasaturi inalte de caracter, de cultura, de cunoastere, de aspecte ce tin de tine si de valorile tale proprii, ci e doar o consecinta a manipularii la care e supusa persoana in cauza sau a ignorantei sale, in general.
Si, analizand mai in profunzime fenomenul de impotrivire ideologica, parca se mai iveste o nuanta. Este vorba si despre tendinta omului de a generaliza, care acapareaza constientul atunci cand formulam judecati de valoare si atunci cand reactionam la ceva. Si va voi exemplifica imediat.
"Nu voi vota niciodata cu partidul X"
Nu ati auzit niciodata persoane care sa se declare ferm impotriva unui partid politic? Persoane care, indiferent de cine ar veni in frunte acelui partid, indiferent de schimbarile pe care le aduce in societate, indiferent de binele facut, ele tot sa fie impotriva. De ce? Fie au ramas cu acest stigmat din cauza ca, in trecut, acel partid chiar merita aceasta ostilitate prin greseli comise de membrii sai, fie sunt manipulati, prost informati si voit dezinformati in acest sens.
Deseori, oamenii se lasa "educati" de modul abuziv in care unele televiziuni sai site-uri prezinta situatia. Alteori, acestia nici macar asta nu fac, ci, fiind in situatii de vulnerabilitate sociala, dependenti de ajutoare de stat sau traind in conditii la limita de subzistenta, se transforma in masa de manevra pentru un baron local care le spune vrute si nevrute si le umple o data la patru ani plasa cu ulei si zahar pentru un vot.
Cu timpul ... parca intervine un dresaj, si oamenii cred ca asta e normalitatea, ca acest partid este demn de a fi votat sau ca, pur si simplu, nu ii intereseaza ce se intampla cu stampila, important e sa nu se supere domn' primar.
Pe de alta parte, exista oameni care au sursele informatiei, care au toata libertatea din lume pentru a discerne, care ar putea, teoretic, sa adopte o atitudine inteleapta, sa inteleaga ca nu exista bine absolut si nici rau absolut, si exista multe nuante de gri.
Este foarte periculoasa aceasta opozitie totala. Este periculos sa ne situam iremediabil de-o parte a baricadei, pentru ca lucrurile se pot schimba, atat in barca in care ne aflam, cat si in cea in care tragem cu tunul. In fond, poate ar trebui mai degraba sa fim atenti si precauti, deschisi la lucruri noi, sa incercam sa ne informam corect si din surse diverse, inainte de a ne permite luxul sa spunem ca ne place sau nu, sustinem sau nu, iubim sau uram.
Probabil ca mentalitatea ideala cetateneasca este aceea de a lauda si taxa partidul politic in functie de actiunile sale. Daca apare o idee buna, trebuie aplaudata indiferent de unde isi are originea, in curtea carei culori politice. Pe de alta parte, atunci cand partidul pe care il sustinem face actiuni indoielnice, trebuie sa ne informam si sa nu trecem cu vedere greseala fiind subiectivi.
Partidele politice se exclud reciproc in defavoarea cetateanului
Si fenomenul opozitiei totale capata dimensiuni mai dramatice cand este imbratisat de oamenii politici. Daca ceea ce credem noi nu valoreaza foarte mult, mai ales daca in ziua votului iesim la o bere in parc si nu trecem pe la cabina, ceea ce cred politicienii s-ar putea sa duca la desfiintarea parcului si, noi, data viitoare o sa stam pe canapea acasa, asta daca, deciziile lor nu ne duc si la imposibilitatea de plata a ratelor la locuinta sau la facturi ... cam pe unde ne situam acum, daca imi permiteti o paranteza.
Ideea e ca daca politicienii adopta opozitia ca stil de gandire, daca ei cred ca dreptatea le apartine in exclusivitate, atunci suntem sortiti pierzaniei ca natie, economic, social, cultural si cum mai vreti voi. Aceasta este cea mai mare greseala pe care o fac politicienii, se exclud pe principii de gen sexist, in lupta pentru ciolan.
Partidul X ajunge la Putere in Guvern si Parlament si din secunda aia, doar ce vor ei se poate, doar ei au dreptate, doar legile lor sunt bune, ei taie si spanzura pe romaneste. De ce sa asculte ce zice partidul Y? Ei au puterea, ei stiu mai bine, e ca ei.
"Ciocu' mic ca noi suntem la putere" e o replica care sta la loc de cinste langa opera mereu de actualitate a lui Caragiale. Partidul X este cu alte cuvinte impotriva partidului Y. Daca s-ar putea sa-i ingroape cu fanfara militara ar fi ideal pentru ei, dar se rezuma la a-i respinge total.
Ati zice ca e corect, daca votati cu partidul X. Insa, eu cred ca nu e. De ce? Pai, ca politician trebuie sa urmaresti interesul suprem al cetateanului, binele lui, iar binele lui poate veni si ca urmare a unei idei venite din exteriorul partidului tau, de la Opozitie, mai exact.
O colaborare intre partide pe scena politica, macar la nivel de bun simt si decenta, ar rezolva multe dintre problemele noastre. Impotrivirea unora fata de altii pentru simplu fapt ca sunt din alt partid, nu va aduce Romaniei niciodata politici sanatoase, sustenabile si benefice pe termen lung.
Pe de alta parte, nici Opozitia nu trebuie sa se opuna unui partid de la Putere, daca acesta isi face treaba cum trebuie, decat daca "oferta lor politica pentru tara" aduce un plus valoare la ceea ce deja e. Nu ii putem da "pe aia jos", doar ca sa vina "ai nostri". Daca "aia" fac treaba mai buna, trebuie sa ne bucuram pentru faptul ca romanul de rand are de castigat.
Petre Tutea: "Romani, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!"
Dar se face politica pe genunchi in Romania. Am ajuns sa fim condusi de oameni care, in rutina de dimineata, probabil se minuneaza si ei in oglinda din baie, cum au ajuns in functii atat de inalte. Intr-o tara care a dat omenirii genii in toate stiintele, decid pentru noi oameni care nu ar lua nota de trecere la o dictare de clasa a patra in limba romana.
E firesc sa te doara ca om aceste lucruri, ca om care cunosti istorie si stii cum tratau Bratienii de exemplu aceasta arta, cat prestigiu, cata cultura, cat patriotism, cata dorinta de sacrificiu pentru popor si cata pasiune in a face politica, ce exemplu de curatenie intr-un domeniu atat de murdar ne-au oferit inaintasii nostri si cat ne tavalim astazi prin noroi, promovand non-valori, corupti, agramati si oameni fara bun simt, ca fara patriotism e mult spus.
Ce patriotism au politicienii nostri care sunt ilustrati de ministrul Apararii care sta pe telefon in timp ce militarii ii dadeau onorul, de 1 martie, la Bistrita, in cadrul ceremoniilor ocazionate de revenirea in tara din teatrul de operatii din Afganistan a Batalionului 812 Infanterie "Soimii Carpatilor".
Cat profesionalism si respect de tara sa ai ca sa te aduni cu mic cu mare in Parlament la miezul noptii si sa modifici dupa bunul plac legi esentiale pentru sistemul judiciar?
Petre Tutea: "Am stat 13 ani in temnita pentru un popor de idioti"
Socrate al romanilor, omul care a trait toata viata la marginea societatii, in saracie si inchisoare, pentru poporul roman, trage concluzia care nu mai are nevoie de nicio completare. "Am stat 13 ani in temnita pentru un popor de idioti"
Si ce este de facut?
Cetateanului ii revine responsabilitatea informarii. Are obligatia sa se asigura ca formuleaza judecati de valoare doar dupa ce e sigur ca detine informatia cel putin cat se poate de corecta.
Daca avand argumentele necesare, partidul politic respectiv e demn de dispret, sa il dispretuiasca, dar continuand sa fie vigilent la actiunile sale viitoare. E posibil ca acea formatiune sa ajunga pe mainile cuiva care o reformeaza din telemii, e posibil sa isi schimbe ideologia, e posibil sa inceapa sa faca bine si atunci, cetateanul trebuie sa isi adapteze viziunea la realitatea actuala.
Politicianul trebuie doar sa nu mai trateze functia ca pe un piedestal pe care s-a urcat deasupra tuturor, ci ca pe o pardoseala pe care se asaza in fata oamenilor care i-au dat puterea sa ii reprezinte, sa ii ajute, sa ii protejeze si sa ii respecte. Politicianul nu trebuie sa mai fuga de presa cand iese din sala de tribunal acuzat de coruptie ca si cum a comis actul de coruptie in firma propriei mame, nu in avutia tarii.
Deci, transparenta si bun simt, bunul simt de a te retrage cand esti penibil si a nu te propulsa mai sus decat esti capabil sa te mentii fara sa te faci de ras sau fara sa aduci prejudicii oamenilor pe care ii reprezinti. De exemplu, unele doamne ar trebui sa presteze cu fericire munca onorabila de secretara la o primarie modesta din Romania, nu sa se cocoteze in scaunul de ministru asa hodoronc-tronc.
"Sunt impotriva tehnologiei. Ne-a rapit vietile"
Dar cum politica e grea, mai ales intr-o Romanie unde informatia inca nu ajunge la toti, si la cei la care ajunge e vopsita in fel si chip, sa analizam alte idei de impotrivire, ca sa ne mai descretim fruntile.
De exemplu, sa vedem de ce gresesc oamenii care se opun tehnologiei.
Plecand de la principiul ca orice lucru are si parti bune si parti rele, aparitia tehnologiei in vietile noastre aduce si avantaje si dezavantaje.
In primul rand, daca omul se opune tehnologiei pierde din start lupta. In jurul sau se va dezvolta si s-a ajuns deja la un nivel la care ai doua variante: fie traieste 100% independent, fie o integreaza nteligent in viata sa. Practic, fie se izoleaza in munti, fie incearca sa culeaga ceea ce e ii este folositor.
Ce-i drept, parca ne pierdem esenta inconjurati de atata informatie, parca nu mai stim ce sa alegem, parca nu mai avem timp pentru noi, parca ne-am digitalizat vietile. De cand n-am mai mers desculti pe iarba, fara grija mailului, fara telefon si fara sa importalizam momentul si sa-l postam pe instagram?
Erau fericiti oamenii fara tehnologie, dar erau si multe dezavantaje. Acum am acoperit acele dezavantaje si, daca nu reusim sa fim fericiti cu tot ceea ce ne ofera tehnologia, nu ea este de vina, ci felul cum ne organizam vietile, fiecare in parte. Facebook-ul exista, e acolo, te conecteaza cu prietenii, afli chestii interesante, insa daca alegi sa stai conectat 8 re pe zi, nu trebuie sa te mai intrebi de ce apar problemele.
E o chestiune care tine de prioritati personale, de preocupari, de valori proprii si de educatie, mai ales de educatie. Copiii sunt primii carora nu trebuie sa li se dea "mana libera" sa abuzeze de tehnologie, de retelele sociale si de internet. Ca sa aiba si alte activitati, sa isi construiasca o viata reala.
Indiferent care e obiectul, fenomenul, persoana la care ne raportam cu ostilitate, ar trebui sa ne ghidam intotdeauna dupa impartialitate. Situarea intransigenta intr-o singura tabara diminueaza campul rationalitatii. Si, atunci cand se ajunge la o concluzie de impotrivire, sa fie temeinic argumentata si sustinuta de fapte reale, palpabile.
Citeste si: Val de scumpiri in Romania: Ce se intampla cu preturile ...
Un produs media marca Rentrop&Straton 
