In urma cu 28 de ani, o veste sinistra scutura Romania!

In urma cu 28 de ani, o veste sinistra scutura Romania! Vestea era ca in URSS comunistii radicali l-au dat jos pe presedintele reformist Mihail Gorbaciov si au preluat puterea. Pentru noi, romanii, vestea nastea o adevarata panica: de-abia scapasem de comunism, urma oare sa ne trezim din nou cu el pe cap? Din fericire, lovitura de stat din URSS din 19 august 1991 a esuat dupa numai 3 zile si, in mod oarecum paradoxal, ea a provocat exact evenimentul pe care dorea sa il impiedice: dizolvarea URSS.
Timp de zeci de ani, doua superputeri - SUA si URSS - s-au infruntat in asa-numitul Razboi Rece, in incercarea de a domina lumea. Iar infruntarea aceasta a fost atat de echilibrata incat nimeni nu isi inchipuia ca una dintre cele doua superputeri se va prabusi ca un castel de carti de joc, in numai 4 luni. Dar acesta e adevarul: la 19 august 1991 URSS inca exista, la 26 decembrie in acelasi an Sovietul Suprem vota dizolvarea tarii, iar toate institutiile oficiale sovietice isi incetau activitatea.

Dizolvarea a inceput de fapt mult mai devreme, in 1985, odata cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov. Acesta a lansat un program ambitios de reforme, bazat pe reconstructie (perestroika) si transparenta (glasnost), dar nu a anticipat in niciun fel faptul ca “slabirea surubului” adusa de aceste reforme va determina totodata o crestere a nationalismului in republicile unionale.

Pur si simplu Gorbaciov a crezut ca URSS e o federatie solida si bine sudata (in ciuda sumedeniei de popoare de pe teritoriul ei), o federatie care are insa nevoie de o mica schimbare. Lucru complet gresit.  A fost suficient ca Partidului Comunist Sovietic sa fie de acord sa renunte la monopolul puterii pentru ca republicile unionale sa inceapa imediat sa-si dezvolte legi si politici economice proprii. Rezultatul? Un blocaj ce a dezorganizat economia sovietica, aflata si asa in declin.

Gorbaciov a facut eforturi disperate sa recastige controlul, in mod special in republicile baltice, dar puterea si autoritatea guvernului central erau deja erodate dramatic. Pe 11 martie 1990, Lituania si-a proclamat independenta si a anuntat ca se retrage din uniune.

Guvernul sovietic a initiat o blocada economica si a mentinut acolo trupe ale Armatei Rosii pentru a "asigura drepturile etnicilor rusi", dar aceasta masura nu a facut decat sa inrautateasca lucrurile. In ianuarie 1991 au aparut ciocniri intre trupele sovietice si civili lituanieni, soldate cu 20 de victime, fapt care a slabit si mai mult legitimitatea Uniunii Sovietice pe plan national si international.

Apoi, pe 30 martie 1991 Consiliul Suprem estonian a declarat puterea sovietica in Estonia ilegala incepand cu 1940 (anul anexarii acestei tari) si a inceput procesul de restabilire a independentei tarii.

Pe acest fond de tensiuni majore, puciul din 19 august 1991 al comunistilor radicali a incercat sa aduca ordine si stabilitate, dar nu a reusit decat sa provoace o criza de autoritate care a impins in mod ireversibil lucrurile in directia opusa.

Concret, ce s-a intamplat pe 19 august?

Pe 20 august 1991 republicile unionale trebuiau sa semneze un tratat care ar fi dus la inlocuirea URSS cu o noua entitate statala. Ele ar fi devenit tari independente intr-o federatie noua, dar cu presedinte, politica externa si armata comune.

Dar pe 19 august vicepresedintele Ghenadi Ianaev, primul ministru, ministrul apararii, seful KGB si alti oficiali de frunte au actionat pentru a preveni semnarea tratatului unional: au format un comitet care a declarat starea de urgenta, l-au pus pe Gorbaciov sub arest la domiciliu (acesta se afla in vacanta in Crimeea) si au incercat sa restaureze statul unional.

Comitetul a dat declaratii la radio si televiziune, criticandu-l destul de neconvingator pe Gorbaciov, pe care il considerau incapabil sa asigure ordinea asteptata de cetatenii tarii. Membrii comitetului se bazau pe suportul maselor, dar populatia din Moscova si Sankt Petersburg a protestat impotriva puciului. In Moscova, mii de oameni au iesit pe strazi sa apere parlamentul, in fruntea lor aflandu-se Boris Eltin, cel care fusese ales in urma cu doua luni presedintele republicii Rusia.

Prestatia publica viguroasa a lui Eltin a contrastat in mod clar cu aparitia palida a lui Ianaev. Imaginea presedintelui rus, prezentat pe toate posturile importante de stiri din lume, a devenit emblema rezistentei la tentativa de lovitura de stat si i-a intarit extrem de mult pozitia lui Eltin in tara si in strainatate.

Un plan de reprimare a demonstratiilor, care urma sa fie pus in aplicare de fortele speciale ale KGB-ului, a fost abandonat dupa ce militarii au refuzat in grup sa execute ordinele. O unitate de tancuri s-a alaturat lui Eltin si sprijinitorilor lui si a ocupat pozitii defensive in jurul cladirii parlamentului.

Dupa trei zile, pe 21 august, lovitura de stat a esuat, organizatorii au fost arestati si Gorbaciov s-a reintors ca presedinte al URSS. Dar puterea lui era acum in mod definitiv compromisa. Nici o structura de putere unionala sau ruseasca nu mai asculta de comanda sa. In lunile urmatoare guvernul rus a preluat ministerele unionale, iar republicile au accelerat procesul obtinerii independentei, afirmandu-si suveranitatea una cate una.

In scurt timp, Gorbaciov a devenit un presedinte fara tara. Pe 25 decembrie 1991, el a demisionat din functia presedinte al URSS-ului si i-a predat puterea lui Boris Eltin. Iar in ziua urmatoare, Sovietul Suprem a abrogat declaratia din 1922 care stabilea in mod oficial existenta URSS. Disparea astfel un colos, dupa mai putin de 70 de ani de la infiintare, un colos al carui sfarsit a fost considerat de Vladimir Putin, in 2006, drept “cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX”.

Cum au reactionat autoritatile din Romania?

In zilele puciului moscovit, autoritatile romane au manifestat multa, foarte multa precautie. Presedintele de atunci, Ion Iliescu, a evitat sa iasa la rampa cu vreo declaratie oficiala si s-a ascuns sub pulpana Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Sa nu uitam ca, nu cu mult inaintea acestor evenimente din august 1991, el si Gorbaciov semnasera un tratat de baza care pleca de la ideea ca URSS isi va pastra influenta in fostul lagar comunist.
 
Mai transant a fost primul ministru Petre Roman care, aflat la Madrid, a declarat ca “indiferent de ce se intampla la Moscova, noi ne continuam drumul spre democratie”. Peste ani, in 1996, Ion Iliescu a afirmat ca Petre Roman l-a sfatuit in zilele acelea sa ia legatura cu Ianaev, fapt care poate fi interpretat ca o recunoastere a legitimitatii pucistilor, dar Roman explica: “Stiam ca il cunoaste pe Ianaev. Atunci cand am fost la semnarea dizolvarii Tratatului de la Varsovia, la Praga, seful delegatiei sovietice a fost Ianaev. Era evident ca Iliescu il cunostea pe Ianaev, ba chiar bine, dintr-o activitate comuna. Ianaev fusese si el sef la tineret, la Comsomol, si intre cei doi era o relatie care parea cordiala. M-am gandit ca Iliescu poate sa faca o apreciere, sa afle ceva despre intentiile acestui Ianaev””.

Ciudat a fost insa modul cum a reactionat opozitia de-atunci. Vicepresedintele taranist, Ioan Lup, intr-o declaratie televizata, a salutat puciul – o reactie paradoxala daca ne gandim ca acest taranist petrecuse 16 ani in puscariile comuniste din Romania.

Concluzie

Se poate spune, fara nicio exagerare, ca puciul de la Moscova a schimbat istoria lumii, prin faptul ca a grabit (sau poate chiar a provocat) dizolvarea URSS. Fara URSS, raporturile de forte pe plan mondial s-au schimbat dramatic si a fost posibila astfel extinderea spre est a Uniunii Europene si a NATO, ca sa ne referim doar la urmari care ne-au afectat in mod direct.

Putem incerca, de altfel, un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim care ar fi fost situatia in Romania daca si acum, in 2019, am fi fost vecini cu o Uniune Sovietica foarte comunista, foarte influenta si foarte temuta.

Citeste si: China testeaza trenul care merge cu 600 km/h

Sura foto: www.pexels.com