Un paradox: furtul legal

Un paradox: furtul legal Legile ar trebui sa respecte logica si bunul-simt, e un lucru de la sine inteles. Asta insa in teorie, pentru ca in practica principiul acesta e dat adesea peste cap si, in consecinta, situatii aberante, cu abuzuri strigatoare la cer, pot fi justificate perfect cu legea in mana.
Am citit in urma cu cativa ani in presa un caz interesant: o persoana care facuse credit pentru un apartament (si care isi platea cu constiinciozitate ratele) s-a trezit ca suma de plata ii crestea de la o luna la alta. Euro era stabil, inflatia practic nesemnificativa, totusi rata crestea.

S-a dus la banca pentru explicatii, functionarii au aburit-o cu niste termeni de specialitate de neinteles, persoana s-a enervat si a decis sa nu mai plateasca nimic pana cand banca nu-si recunoaste hotia si nu remediaza situatia.

Dupa un an de zile, timp in care a fost bombardata cu somatii (pe care le-a ignorat), s-a trezit cu executorul la usa. A inceput foarte sigura pe ea sa-i explice acestuia cum stau lucrurile, dar omul a ridicat neputincios din umeri: nu era treaba lui, el nu era instanta de judecata, el venise acolo doar sa preia apartamentul in numele bancii, conform clauzelor trecute in contractul de creditare. Si astfel, cu „dreptatea” de partea ei, persoana a ramas si fara ratele achitate pana atunci, si fara casa.

E o mare diferenta intre ceea ce iti spune tie logica sau bunul-simt si ceea ce spune legea. Ceea ce tie ti se pare un furt – marirea din burta a ratei in cazul unui credit imobiliar – din punct de vedere legal poate fi foarte OK. Desi, in esenta, da, chiar este un furt.

Si inca aici macar ai de ales, in sensul ca poti alege sa NU faci un credit si sa stai cu chirie sau sa astepti vremuri mai bune, cand iti vei permite sa iti iei o casa cu banii jos.

Treaba devine insa fara iesire atunci cand, la fel ca in cazul creditului, trebuie sa dai bani nu bancii, ci Statului, luna de luna, sub forma de taxe, contributii si impozite – aici nu mai ai de ales, esti obligat sa platesti o “rata” lunara egala cu cca 60% din venitul tau. Si pentru ce?

Cand iei un credit, macar ai un rezultat concret – o casa, pe care o pastrezi la sfarsitul perioadei de creditare, pe cand in cazul taxelor, contributiilor si impozitelor vezi limpede doar cum Statul foloseste banii astfel colectati pentru schimbat borduri, pentru mariri de salarii in sectorul bugetar sau pentru pensiile speciale ale unor smecheri. Nu pentru altceva. Nu pentru spitale, nu pentru educatie, nu pentru autostrazi.

Ce e logic aici? Ce e de bun-simt? Nimic. E pur si simplu un furt, dar care, ca si in cazul de mai sus cu banca, e legal. Suntem furati legal prin sistemul de taxe si impozite.

www.pexels.com