Urzeala motiunii si oamenii extraordinari
cadere guvernmotiune cenzurarezultat motiune cenzuranoul guvern
A patra motiune de cenzura aruncata-nspre guvernul ghidonat de Viorica Dancila a fost cu noroc. Cu toate acestea, in ziua motiunii, planeta si chiar Romania au avut tupeul de a nu sta-n loc si a casca gura la o piesa pe care nenea Iancu si-ar fi dorit s-o fi scris.
Niciun urs nu a fost zarit in padure, plangand in stil nord-coreean, vreo defuncta functie; leul s-a apreciat cu 0,01% fata de euro si cu 0,41% fata de dolarul american, iar, la Bursa de Valori Bucuresti, cu exceptia BET-Fi, care a crescut usor, toti ceilalti indici au inchis pe rosu.
Pe langa ziua motiunii, joi au fost Ziua Internationala a Sanatatii Mintale si Ziua Mondiala a Vederii. La nivel mondial, peste un miliard de oameni traiesc cu o deficienta de vedere, intrucat nu primesc ingrijirea necesara pentru miopie, prezbitism, glaucom sau cataracta, arata primul raport mondial dedicat vederii prezentat la Geneva, de Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Raportul constata ca imbatranirea populatiei, schimbarea stilului de viata si problemele de acces la ingrijirea oculara sunt printre principalii factori responsabili ca minimum 2,2 miliarde de persoane sufera de deficiente de vedere sau de cecitate, dintre care peste un miliard prezinta o afectiune care ar fi putut fi evitata sau inca nu este tratata.
Ziua Mondiala a Vederii a fost instituita in Romania prin Legea nr. 48/2016, potrivit careia, Ziua poate fi marcata de catre autoritatile administratiei publice centrale si locale, de organizatiile neguvernamentale din domeniul medical, de reprezentantele Romaniei in strainatate, de entitati medicale publice si private, prin evenimente dedicate prevenirii afectiunilor oculare si orbirii.
Oare cat de bine vad politicienii nostri?
Indiferent de cine a condus sau s-a facut ca a condus Romania, un motor mai putin vazut a propulsat tara, la fel cum sarmanii fochisti de pe Titanic continuau sa bage carbuni si dupa ciocnirea cu aisbergul.
Motorul sunt oamenii obisnuiti, cei care au aceleasi sanse de a se intalni cu privilegiile pe care le au exploratorii de a da peste girafe in Antarctica. Sunt oamenii nescutiti de taxe, cu nicio reducere, cu niciun discount, in primul rand, nu de la munca.
Oamenii pentru care nu pensia, ci inflatia va fi speciala, cand le va toca marunt veniturile pe care li le va plati statul, dupa o viata de munca, in timpul careia, au cotizat exclusiv pe principiul contributivitatii.
Oamenii care se trezesc cu noaptea-n cap si tremura prin statii pentru ca, mai apoi, sa decada la conditia de sardea, suindu-se si inghesuindu-se prin garnituri de metrou, prin autobuze, tramvaie, stropiti, cateodata, de masinile de serviciu ale celor care, in loc sa le construiasca drumuri plane si solide, i-au sufocat cu praf de borduri si petale de panselute.
Oamenii care muncesc sambata si duminica, fara sa pretinda sporuri sau prime, ci pentru ca au inteles ca firma pe al carei stat de plata isi pun iscaliturile trebuie scoasa din impasurile in care o baga prea desele schimbari de legislatie.
Oamenii care, desi fac eforturi mari, isi platesc la timp contributii, taxe, rate, facturi.
Oamenii care nu se pretind nici "de stanga", nici "de dreapta", nici social-democrati, nici liberali, dar care au inteles ca, in comunism, este vorba despre statul degeaba, iar, in capitalism, este vorba despre munca, despre concurenta, despre competitie.
Oamenii care-si ingramadesc masinile pe Valea Prahovei in nadejdea desarta de relaxare sau pentru a le arata copiilor ce tara frumoasa au, ca sa aiba de ce-si aduce aminte si de ce sa le fie dor, cand vor ingrosa randurile diasporei muncitoare.
Oamenii care din grija pe care o poarta batranilor altora au din ce-si creste copiii ramasi in tara sa invete in prea putine scoli salubre, in prea putine scoli care au plantat in fundul curtii si pomi nu numai latrine de ev mediu.
Oamenii care nu (mai) au timp, rabdare, energie sa-i vada pe politicieni cum se cearta (desi de ei depinde - din fericire nu 100% - soarta romanilor), in timp ce lefurile si privilegiile lor merg inainte.
Desi toti politicenii, locali sau "centrali", pretind ca o fac, nimeni nu se gandeste la ei, nimeni nu se gandeste la voi si tocmai asta va face, de fapt, niste oameni extraordinari, indiferent de cine-si casca ochii spre Piata Victoriei prin geamurile palatului care ii sta mot.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML