Analizele Manager.ro: Comoara de sub picioarele romanilor

Analizele Manager.ro: Comoara de sub picioarele romanilor teren agricol detinut de strainiagriculturaachizitii terenuri agricolepretul unui hectar de teren

Potrivit ultimului recensamant agricol efectuat in perioada 2010-2011, Romania are cca 9,4 milioane de hectare de teren arabil. Si nu orice fel de teren, ci unul care nu a fost afectat de agricultura bazata pe chimicale (asa cum s-a intamplat in Occident) si care, in consecinta, permite obtinerea fara prea mare efort de produse bio. Vorbim asadar de o adevarata bogatie, o bogatie care, din pacate, a intrat si in vizorul strainilor. Da, strainii au pus deja de mult timp ochii pe terenurile noastre agricole si asteapta probabil cu nerabdare data de 1 ianuarie 2014, cand se vor ridica restrictiile legislative actuale care ii impiedica sa cumpere (deocamdata) pamant in Romania.
In momentul de fata, legea nu permite persoanelor fizice straine sa achizitioneze teren in Romania. Dar asta doar pana la 1 ianuarie 2014, pentru ca, incepand cu acea data, piata funciara se va liberaliza conform tratatului de aderare semnat cu Uniunea Europeana si nu vor mai exista restrictii in acest sens.

Vor da atunci strainii navala sa ne lase fara terenuri? Nu se stie. Dar perspectiva aceasta ii sperie pe multi, ca urmare Ministerul Agriculturii si-a propus sa ia in 2013 masuri care sa preintampine un asemenea fenomen, limitand accesul strainilor la terenurile noastre. Astfel, ministrul Daniel Constantin doreste ca anul viitor sa pregateasca o agentie, cel mai probabil Agentia Domeniilor Statului, pentru a fi “un fel jucator pe piata funciara” care sa avizeze achizitia de terenuri de catre persoanele fizice straine, dupa modelul altor state din UE.

“Unele state membre - a explicat recent ministrul - au impus o limita de suprafata la cumpararea terenurilor de catre persoanele fizice straine. Putem face si noi acest lucru, pentru a oferi competitivitate agricultorilor romani in raport cu ceilalti agricultori de pe piata europeana, care, cu siguranta, vor dispune de un capital mult mai mare.

Pe de alta parte insa, sa nu uitam ca in agricultura avem nevoie totusi de investitori, de aceea cred ca trebuie sa cream un mediu propice ca acesti investitori sa vina si sa investeasca in Romania. Cu conditia ca taxele si impozitele sa fie platite in Romania, iar profitul sa nu fie externalizat.”

Limitarea aceasta de care  vorbeste ministrul Daniel Constantin nu este, pana la urma, decat o varianta actualizata a celebrului “Nu ne vindem tara!” de la inceputul anilor ’90, doar ca masura e intr-un fel cam tardiva. Strainii detin deja circa 1 milion de hectare din suprafata cultivata a tarii, pentru ca, desi legea le-a interzis sa achizitioneze teren ca persoane fizice, nu le-a interzis sa faca acest lucru ca persoane juridice, prin intermediul unor firme inregistrate aici. Ca urmare, orice investitor strain care a vrut sa aiba teren agricol in Romania n-a trebuit decat sa-si deschida o firma locala, cu cheltuieli minime de timp si bani – doua saptamani de alergatura si cateva sute de lei.

Se justifica astfel punctul de vedere al celor care spun ca limitarea accesului cetatenilor straini la terenurile din Romania pare mai degraba o falsa problema, din moment ce oricine poate sa isi faca un SRL si sa achizitioneze la liber terenuri. Si de-aceea e de asteptat ca momentul 1 ianuarie 2014 sa nu schimbe mare lucru. In schimb se pot lua niste masuri foarte eficiente in ceea ce priveste exploatarea terenurilor agricole, astfel incat acestea sa nu fie cumparate si lasate apoi in paragina.

De exemplu, statul poate stabili un anumit termen-limita pana la care aceste terenuri sa fie cultivate, obtinandu-se astfel garantia ca ele vor fi valorificate, vor produce si nu se vor transforma in parloaga. Dar si aici pot aparea diferite probleme, motivul fiind acela ca orice investitor are nevoie de perioade relativ lungi de timp pana sa isi structureze suprafetele agricole la dimensiunile dorite.

Culita Tarata, unul dintre cei mai mari agricultori din Romania (56.000 de hectare in exploatare), este de parere ca cea mai buna solutie pentru a se asigura aceasta valorificare mentionata mai sus ar consta in comasarea terenurilor si concesionarea lor ulterioara catre fermieri (romani sau straini), dupa un sistem care functioneaza deja in Franta.

Si tot el considera ca „trebuie sa mizam mai mult pe capitalul romanesc”, precizand ca nu cere o defavorizare a capitalului strain sau a investitiilor straine, ci doar un sprijin mai mare pentru capitalul autohton. „Pamantul este un mijloc de productie pentru care stramosii nostri si-au dat viata. Au luptat in Razboiul de Independenta pentru o bucata de pamant si noi ne batem joc acum si-l dam pe doi arginti.”

Si, in mod evident, cam are dreptate. Pretul terenului agricol din Romania este de 10-15 ori mai mic decat in Occident si atrage investitorii, asa ca nu e de mirare ca firme precum Maria Trading si Agro Chirnoghi, detinute de un grup de oameni de afaceri libanezi, au ajuns sa controleze suprafete de peste 25.000 de hectare de teren autohton. Pe primul loc in topul detinatorilor straini de teren agricol in Romania se situeaza italienii (24,2%), urmati de nemti (15,5%), oameni de afaceri din tarile arabe (circa 10%), unguri (8%), austrieci (6,3%), spanioli (6,2%) si danezi (4,5%) – cu suprafete a caror valoare cumulata se apropie de 2 miliarde de euro.

Si intrebarea este: daca acum, cand inca exista restrictii, strainii au ajuns sa detina peste 10% din suprafata agricola a tarii, cum se va prezenta oare situatia dupa 1 ianuarie 2014, cand piata se va liberaliza? Tot ce se poate spune este ca, daca se va crea o agitatie si va creste cererea de terenuri, se va aplica una dintre cele mai simple reguli ale economiei de piata si pretul va creste si el, de la 2.000-2.500 de euro/hectarul, cat este acum, la o suma de 5-10 ori mai mare. Nu e deloc un scenariu exagerat - in Danemarca 1 hectar de teren agricol costa 28.000 de euro, in Olanda 50.000.