Euroggedonul: Zece esecuri ale liderilor europeni

Euroggedonul: Zece esecuri ale liderilor europeni esecuricrizazona euroanalizeistoriecheltuielisomaj

Ca si criza creditelor iscata in urma cu trei ani, actualul impas din Zona Euro va duce la aparitia unui numar impresionant de carti si analize economice. Dupa cum spune si Nina dos Santos, economista in cadrul CNN, "invatarea lectiei si evitarea viitoarelor crize depinde de un singur aspect: crezi sau nu ca istoria se poate repeta?". Aceasta este o alta chestiune care starneste discutii aprinse.
Academicienii Centrului de Studii Internationale de la Oxford au identificat zece esecuri majore ale liderilor europeni, in administrarea crizei si aceasta inca nu s-a incheiat! Kirsty Huges, un alt analist financiar, spune ca erorile sunt predominant politice, democratice si economice.

1) Lipsa de viziune si strategie a liderilor europeni

Dincolo de discutiile privind echilibrarea bugetelor si extragerea Europei din "capcana datoriilor", Hughes spune ca regiunea are nevoie de o viziune "care sa demonstreze ca UE este mai mult decat sustinatoarea unei monede europene, ca poate avea un viitor politic, social si economic". Cum poti convinge pietele sa investeasca in tine, pe 10 - 20 de ani, daca nu dispui de o viziune clara?

2) Dezechilibrul intre puteri constrange relatiile dintre statele membre

Iata o intrebare pentru dumneavoastra: Cine conteaza in UE? Cele doua mari economii, Franta si Germania? Cele 17 tari adepte ale monedei euro? Sau toate cele 27 de state, inclusiv zece, care nu fac parte din uniunea monetara?

Raspunsul poate varia, in functie de nationalitate. Pe masura ce recesiunea s-a agravat, Franta si Germania - care au investit enorm in proiectul EURO - au preluat "fraiele carutei". Hughes spune ca monopolul asupra deciziilor reprezinta "cel mai rau lucru care se poate intampla". Statele dinafara Zonei Euro nu au fost suficient de luate in seama.

3) Neglijarea rolului UE in plan global

Cum nu ajungea criza de "acasa", Europa a uitat sa se mai ocupe de UE, ca si factor decisiv in plan mondial. Hughes spune ca dupa revoltele din cadrul "Primaverii Arabe", Europa ar fi trebuit sa "isi revizuiasca rolul in noua ordine mondiala".

4) Lipsa optiunilor. Austeritatea, singura solutie disponibila?

Solutia franco-germana la criza euro a fost austeritatea. Tarile-paciente, precum Grecia si Portugalia, care au "inghitit pe burta goala medicamentele recesiunii", s-au aratat sceptice in privinta acestor masuri, spunand ca reducerile de cheltuieli vor compromite orice sansa de crestere economica si vor cauza declinul unei generatii. Cu toate acestea, nimeni nu a venit cu alternative concrete.

5) Liderii europeni au ignorat masele sociale

Hughes subliniaza ca liderii europeni s-au comportat ca niste analisti economici, in loc sa vada disperarea spaniolilor, de exemplu, care sufera de pe urma somajului - in randul tinerilor spanioli, somajul a ajuns la 40%! Liderii europeni care nu au insuflat speranta poporului nu mai merita sa fie "lideri", spune Hughes.

6) Ascensiunea guvernelor tehnocrate

Doua tari din Zona Euro - Grecia si Italia - sunt conduse acum de tehnocrati, nealesi de popor. In principiu, Hughes spune ca acest fenomen este un esec al democratiei la nivel national, respectiv international.

7) Deficitul democratic in UE

Slabiciunile UE au fost semnalate inainte de izbucnirea crizei din Zona Euro. Votantii francezi, olandezi si irlandezi au respins noile prevederi constitutionale, manifestand o lipsa de coeziune. Unii spun tacit ca metamorfozarea UE intr-o "entitate federala" ar fi cel mai bun raspuns la criza. Nici Hughes nu este de acord cu acest gen de masuri.

8) Esecurile macro-economice

Germania si Marea Britanie au invocat nevoia unei mai mari discipline bugetare, mai ales in cazul Greciei, Portugaliei, Irlandei si Italiei - tari cu datorii insemnate si putina speranta ca si le-ar putea plati.

Unii economisti cred ca reducerile de cheltuieli nu reprezinta cea mai buna solutie la criza. Tarile vizate sufera deja de pe urma cresterii anemice si a somajului din sectorul public, respectiv taierii de pensii.

In completare, acestea s-ar putea confrunta cu o scadere a puterii de cumparare, a numarului de consumatori si a increderii investitorilor. Piesele vor cadea ca intr-un joc de domino.

9) Esecul in confruntarea cu pietele financiare

Esecul liderilor europeni in demersul de recastigare a increderii pietelor financiare a dus la cresterea datoriilor. Unele din cele mai mari state, precum Italia, vor intra in incapacitate de plata, in cel mai rau caz.

Hughes spune ca ar fi cazul ca statele sa utilizeze cadrul de reglementare specific "neoliberalismului", in care controlul este mutat de la sectorul public la cel privat. Altfel, politicienii europeni risca sa repete greselile de acum 80 de ani.

10) Esecurile micro-economice

Proiectul Zonei Euro a demonstrat ca fara un nivel asemanator al productivitatii in tarile membre, constrangerile economice in cadrul uniunii monetare vor persista si vor deveni tot mai vizibile. Salariile, preturile, somajul si alti factori vor continua sa oscileze in tarile membre. Daca echilibrul ar fi prezent, tara respectiva ar ramane competitiva.