Ghidul angajatorului. Ce faceti cu angajatii daca firma are dificultati financiare si nu le puteti plati salariile?

Ghidul angajatorului. Ce faceti cu angajatii daca firma are dificultati financiare si nu le puteti plati salariile? ghidul angajatoruluifirmemanageriprobleme financiare

Sa presupunem ca traversati o perioada mai nefasta, conturile firmei sunt goale, nu mai aveti bani de salarii si, in consecinta, decideti sa va intrerupeti activitatea pentru o luna-doua. Dar nu doriti sa va concediati angajatii, conform art. 65 din Codul muncii (desfiintarea posturilor). Ca urmare le propuneti sa intre in concediu fara plata, urmand ca, imediat ce lucrurile se redreseaza, sa isi reia joburile. E tot ce puteti face pentru ei. Masura pare logica si corecta, doar ca, asa cum se intampla adesea, ceea ce pare logic si corect nu este si legal.

Daca un angajat face o cerere de concediu fara plata si dvs. i-o aprobati, ce este in neregula? La prima vedere, s-ar zice ca absolut nimic. Angajatul are dreptul de a solicita un astfel de concediu, dvs. sunteti de acord, contractul de munca se suspenda, nu-i mai platiti salariul o perioada, treaba e clara.

Doar ca articolul din Codul muncii care reglementeaza suspendarea contractului (si implicit a platii salariului) in cazul concediului fara plata e foarte restrictiv:

Art. 54
Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Asadar, concediul fara plata nu poate fi solicitat pentru orice motiv, sunt acceptate doar studiile si interesele personale. Iar daca aceste interese personale se intampla cumva sa coincida cu cele ale angajatorului, Inspectia Muncii devine atenta si poate interveni imediat pentru a analiza in detaliu situatia.

Este exact ceea ce s-a intamplat intr-o speta concreta, cand 41 de salariati ai unei societati au formulat cerere de concediu fara plata pentru interese personale. Situatia a parut suspecta ITM-ului (cele 41 de suspendari ale contractelor de munca au fost operate simultan in Revisal, pe acelasi motiv), s-a efectuat un control si acesta a aratat ca in realitate a avut loc o intrerupere a activitatii angajatorului.

Suspendarea contractelor nu putea avea deci ca temei art. 54 din Codul muncii, ci art. 52 alin. (1) lit. c), cunoscut in practica sub denumirea de somaj tehnic, caz in care angajatorul avea obligatia sa isi trimita angajatii acasa si sa le plateasca o indemnizatie lunara de cel putin 75% din salariul de baza (de unde bani pentru aceasta indemnizatie Codul muncii nu spune). Firma a fost amendata cu 5.000 de lei.

Angajatorul a contestat procesul-verbal de contraventie, insa instanta a pastrat masura ITM. In argumentarea deciziei s-a precizat ca “sustinerea angajatorului in sensul ca 41 de angajati au depus cereri de concediu fara plata pentru motive personale in perioade de timp identice, cereri care au fost aprobate, este neverosimila.”

Mai mult, Tribunalul a constatat ca insusi angajatorul a recunoscut in cuprinsul actiunii introductive ca „pentru a sprijini si a evita situatia iminenta a intrarii in faliment a societatii cu consecinta pierderii de catre angajati a locurilor de munca, acestia au fost de acord sa solicite acordarea unor concedii fara plata, sens in care s-a procedat la suspendarea contractelor individuale de munca ale acestora”.

Suspendarea s-a produs asadar la initiativa angajatorului, si nu a angajatilor, astfel ca era necesar sa se aplice alte articole de lege:

Art. 52
(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:
c) in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

Art. 53
(1) Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare a activitatii, salariatii implicati in activitatea redusa sau intrerupta, care nu mai desfasoara activitate, beneficiaza de o indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat.

Asadar, solutia oferita de Codul muncii si acceptata de ITM era ca angajatii sa fie trimisi in somaj tehnic si sa primeasca indemnizatia prevazuta de lege, de 75% in salariul de baza. Iar in cazul in care nu existau bani pentru aceasta indemnizatie, alternativa era desfiintarea posturilor si concedierea angajatilor, cu posibilitatea ca acestia sa primeasca somaj de la Stat.  

Citeste si: Firmele romanesti pun lacatul pe usa: creste numarul insolventelor. Motorul economic al tarii, neglijat

Sursa foto: www.pexels.com