Un salariat comite o infractiune la locul de munca. Paradoxal, legea il protejeaza!

Un salariat comite o infractiune la locul de munca. Paradoxal, legea il protejeaza! Un angajator descopera ca un salariat al sau fura bani/bunuri din firma, falsifica acte, isi ameninta colegii cu violente fizice etc. Pe scurt, comite o infractiune. Bunul simt ne spune ca se impun imediat doua masuri: o plangere penala impotriva salariatului in cauza si, evident, suspendarea contractului sau de munca, pentru a nu mai avea acces in firma. Ei bine, legiuitorul considera ca nu i se poate suspenda contractul de munca. Si ca angajatorul nu il poate impiedica sa vina in continuare la serviciu.
Pana in 2015, suspendarea era posibila.

Temeiul legal il constituia art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, care prevedea ca un contract individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:

b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;

Apoi, surpriza, a venit Decizia nr. 279/2015 a Curtii Constitutionale prin care s-a decis ca prevederea in cauza este neconstitutionala. Si ca angajatorul poate suspenda contractul de munca doar atunci cand salariatul este efectiv trimis in judecata. Cu alte cuvinte, cat timp salariatul este numai urmarit penal, suspendarea nu este posibila.

OK, si-au spus angajatorii, contractul nu mai poate fi suspendat pe acest temei, dar ramane posibilitatea de suspendare mentionata la art. 52 alin. (1) lit. a), anume pe parcursul cercetarii disciplinare. Daca nu merge cu plangere penala, se declanseaza procedura disciplinara si pe parcursul acesteia contractul de munca poate fi suspendat.

Curtea Constitutionala a intervenit insa din nou. Prin Decizia nr. 261/2016, ea a statuat ca angajatorul nu mai poate suspenda contractul de munca nici pe parcursul cercetarii disciplinare. A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) sunt neconstitutionale.

Argumentul? Masura suspendarii contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, pe durata cercetarii disciplinare prealabile, constituie o restrangere disproportionata a dreptului la munca, prevazut in art. 41 alin. (1) din Constitutie.

Iar daca in cazul plangerii penale mai era cum mai era, pentru ca nu multi angajatori sunt pusi in situatia sa formuleze plangeri penale, in cazul cercetarii disciplinare e cu totul altceva. In toate firmele, practic, se savarsesc abateri disciplinare.

Deciziile Curtii au avut, deci, un impact major asupra relatiilor de munca, generand situatii bizare. Astfel, un angajator care constata, de exemplu, ca un salariat fura bunuri din firma trebuie sa il primeasca in continuare pe respectivul in unitate, zi de zi, expunandu-se la repetarea acestei abateri.

Pana la finalizarea cercetarii disciplinare, respectiv pana la finalizarea urmaririi penale, cand salariatul va putea fi trimis in judecata, contractul lui de munca nu e suspendat, ci continua! Ba mai mult, nu numai ca salariatul va avea drept de acces in unitate, dar va avea si dreptul la salariu, desi a savarsit o abatere foarte grava.

Singura solutie este grabirea cercetarii disciplinare, astfel incat respectivul sa poate fi cat mai curand concediat disciplinar. Cu atentie la detaliile de procedura, insa. Daca din graba procedura nu este respectata cu acuretete, concedierea va fi anulata si situatia se perpetueaza inutil.

Sursa foto: www.pexels.com