Blestemul zapciilor: Cum taxele exorbitante au impiedicat dezvoltarea prospera a tarilor romane
istoriecultura generalablestemul zapciilortaxe mariimpozite mari
Incepand cu secolul al XVI-lea, intre tarile romane si Europa Centrala si Apuseana a aparut un decalaj tot mai accentuat pe toate planurile, dar mai ales pe cel economic.
In timp ce restul continentului isi continua dezvoltarea, tarile romane ramaneau tot mai in urma. Unul dintre factorii care au contribuit la aceasta situatie a fost nivelul extrem de ridicat al impozitelor.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, locuitorii Tarii Romanesti erau siliti sa plateasca unele dintre cele mai mari impozite din lume. Aceasta fiscalitate excesiva a avut efecte devastatoare asupra societatii romanesti, provocand un regres masiv in toate domeniile. In timp ce restul lumii intra in modernitate si incepea acumularile de capital, tarile romane parcurgeau drumul invers, iar birurile erau atat de mari incat populatia era impinsa intr-o saracie extrema.
Un alt efect al jecmanirii sistematice a populatiei a fost scaderea puterii de cumparare, ceea ce a dus la o reducere a comertului si la o stagnare a economiei. In plus, saracia a impiedicat accesul taranilor la educatie, ceea ce a insemnat ca nu au putut beneficia de cunostintele necesare pentru a dezvolta agricultura si a creste productivitatea.
Perioada fanariota a adus cu sine, pe langa birurile uriase, si jaful fara limite. Aceasta a dus la o situatie dezastruoasa, in care abuzul, ticalosia si violenta erau singurele reguli. In aceasta perioada, fiscalitatea din Principatele Unite era cea mai mare din lume, raportat la veniturile locuitorilor.
Ion Ghica, un erudit roman, a observat in 1874 ca fiscalitatea exorbitanta era principala cauza a starii de saracie si de inapoiere in care se afla agricultura romaneasca. El a subliniat ca numai prin reducerea birurilor si prin combaterea abuzurilor si vexatiunilor se poate iesi din aceasta stare.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
