Cate simturi are, de fapt, omul?

Cate simturi are, de fapt, omul? Vaz, auz, miros, gust, pipait. 5 simturi, ar fi raspunsul. Dar faceti un experiment simplu, chiar acum: inchideti ochii, intindeti-va bratele in fata, apoi atingeti-va cotul stang cu aratatorul mainii drepte. Ati reusit, nu-i asa? Care dintre cele 5 simturi v-a ajutat sa faceti lucrul acesta?

Daca definim simtul ca fiind capacitatea de a receptiona si interpreta de o maniera eficienta stimulii pe care ii primim de la mediul inconjurator, este clar ca exista mai mult de 5 simturi.

Unul ar fi proprioceptia, simtul care intervine in experimentul de mai sus si care se refera la capacitatea unui om de a-si aprecia exact (sau destul de exact) pozitia corpului in spatiu, in special e membrelor. Este acelasi simt care ne permite sa mergem sau sa alergam fara sa ne privim picioarele, sa ne imbracam/dezbracam pe intuneric sau sa scriem cu ochii in ecranul computerului, fara sa ne uitam la taste.

Dar mai sunt si alte simturi: echilibrioceptia (simtul echilibrului), termoceptia (simtul temperaturii mediului si obiectelor din jur), nocioceptia (simtul durerii, esential pentru supravietuire), cronoceptia (simtul trecerii timpului), interoceptia (simtul a ceea ce se intampla in interiorul corpului – intra aici foamea, setea, bataile mai rapide ale inimii) etc. Unii neurologi au identificat nu mai putin de 53 de simturi, doar ca multe sunt in realitate variatii ale unuia singur – gustul e gust, nu poti sa spui ca, daca identifici mai multe gusturi, ai mai multe simturi.

Si, oricum, la ce ne-ar folosi sa stim ca avem de fapt 53 de simturi? 11, adica cele enumerate pana acum, sunt suficiente pentru a explica in mod multumitor modalitatea in care interactionam cu mediul inconjurator – o modalitate complexa, bazata pe “colaborarea” intre aceste simturi pentru a ne oferi o perceptie cat mai exacta a ceea ce se intampla in jur.

Astfel, atunci cand tinem o cana de ceai in palme, vazul ne ofera imaginea canii si a lichidului din ea, simtul tactil ne arata ca e vorba despre un obiect tridimensional si ne indica ce temperatura are, mirosul ne spune ce fel de ceai este. Se contureaza astfel o perceptie mult mai bogata decat cea pe care am fi primit-o de la unul singur dintre aceste simturi.

Desigur, e posibil sa mai avem si alte simturi, nebanuite, dar a caror contributie la viata noastra de zi cu zi sa fie neglijabila. Cine stie, poate ca atunci cand ne orientam intr-o padure, noaptea, folosim in proportie de 1% si magnetoreceptia (capacitatea de a detecta campul magnetic al Pamantului) si ecolocatia (capacitatea de identifica directia si distanta de la care vine un sunet) – simturi de baza la pasari si la vietuitoarele marine.   

Cert este ca organismul uman este extrem de complex si ne rezerva surprize. In medicina sunt binecunoscute cazurile de sintestezie, un termen care se refera la capacitatea unor oameni de a vedea sunete, a auzi culori sau a simti gustul unor forme. Da, sunt oameni care, atunci cand aud un sunet, orice fel de sunet, il asociaza instantaneu, in mod perfect natural, cu o anumita culoare, de o nuanta foarte precisa.

Si unii specialisti sunt de parere ca aceasta capacitate exista deja in fiecare dintre noi, inca de la nastere, doar ca s-a diminuat in primul an de viata, pana la o stare latenta. Ar fi foarte interesant, deci, daca am putea sa ne amintim cum vedeam lumea cand eram bebelusi.

Sursa foto: www.pexels.com