Este extrem de cunoscut un episod, din multele care se povesteau pe vremea aceea (anii 50), cu Zaroni in prim plan, raspunzand la un set de intrebari la facultate: „Cum se numeste un stat condus de un imparat?”, este intrebat demnitarul comunist. „Imparatie!”, raspunde el fara nicio ezitare. „Dar un stat condus de un rege?”. „Monarhie!” - vine raspunsul imediat. „Dar statul condus de Petru Groza, cum l-am putea numi?” - s-a incumetat examinatorul. „Pai ar fi o grozavie”, s-a grabit Zaroni sa raspunda pe un ton extrem de serios.
Alta data, se spune ca se lauda pe la Guvern ca si-a luat slipul in mapa, caci tocmai il invitase dupa sedinta de guvern, chiar prim-ministrul, la „Lacul Lebedelor”.
L-am amintit aici pe nastrusnicul ministru al agriculturii, primul dintr-o serie de deminatari comunisti de duzina, doar pentru a putea face diferenta legata de celalalt batalion, nestiut, de propagandisti tacuti, dar extrem de periculosi: diversionistii. Se povesteste ca la o petrecere din elita comunista, din anii 70, la care lumea se amestecase, un domn inalt, cu voce grosa povestea cu zel o istorie petrecuta la Viena. Toata lumea il stia de domnul Vasilescu, atasat comercial la Ambasada Romaniei de la Viena. O tanara doamna era insa convinsa ca il cheama Gheorghiu si s-a indreptat spre grupul vesel intretinut de barbatul cu voce baritonala pentru a se convinge ca nu greseste. „Buna ziua, spuse doamna. Nu va cheama Ghorghiu si ati lucrat la ambasada de la Tokio? Domnul inalt si-a dres glasul cu subinteles, a privit-o pe tanara pe sub sprancene si i-a raspuns cu stapanire de sine: „La Tokio m-a chemat Ghorghiu. Acum povesteam ceva despre Viena, unde ma chema Vasilescu”. Lumea din jur nici nu a indraznit sa rada. S-a risipit degraba.
Dupa plecarea generalului Pacepa, domnul Ghorghiu sau Vasilescu, puteti sa-i spuneti cum vreti, a fost pensionat, ca mai toti baietii aceia care lucrasesra direct cu generalul si care erau considerati deconspirati si nefolositori.
In primavara lui 1990, domnul Gheorghiu, sau Vasilescu, a fost zarit in Piata Universitatii, a carei eroi ii celebram maine, 15 iunie 2013. Tinea o portavoce in mana si canta de zor „Imnul golanilor”. Apoi a fost revazut la mai multe mitinguri ale pensionarilor civili si militari. Mai spre margini. Soptea ceva la urechea noilor veniti in piata. Desi septuagenar, fostul agent comunist isi facea inca datoria pentru cei care il aveau in solda. Acesti oameni nu se retrag niciodata. Ei nu au familie, nu au nepoti, nu au pasiuni, ei au doar o impresionanta si de netagaduit pasiune pentru diversiune, care este o doua lor natura. Nu-i cautati, va vor gasi ei!
Un produs media marca Rentrop&Straton 
