Efectele nefaste ale motorizarii Chinei

Efectele nefaste ale motorizarii Chinei In ultimii 5 ani, China si-a sporit cu aproape 400.000 de km reteaua de drumuri nationale, din care cca 36.000 km sunt autostrazi. Este un ritm de 4 ori mai rapid decat cel in care America si-a construit sistemul sau de autostrazi interstatale. Doar in Shanghai s-au finalizat in ultima decada 2.400 km de drumuri, de 3 ori mai mult decat reteaua rutiera din intregul Manhattan.
Si de ce acest efort? Foarte simplu, deoarece estimarile arata ca flota de masini a Chinei va ajunge la 600 de milioane de bucati pana in 2030. Problema insa e ca deja acest efort nu mai este suficient nici macar pentru satisfacerea nevoilor actuale de infrastructura rutiera, daramite pentru cele viitoare. Traficul in Beijing, Guanghzou sau Shanghai este aproape blocat, astfel ca aceste orase apeleaza la tot felul de posibile solutii, cum ar fi un sistem de loterie prin care se aloca un numar limitat de inmatriculari.

China greseste cam in acelasi mod in care a facut-o SUA in perioada sa de ascensiune, punand in centrul vietii urbane masina, in loc sa puna oamenii. Iar rezultatele care se contureaza sunt aceleasi ca in SUA: inghesuiala, poluare, o calitate a vietii nesatisfacatoare, degradarea centrelor oraselor.

Solutia pe care au gasit-o americanii in urma cu 60-70 de ani a fost migrarea spre suburbii, urmata mai tarziu, cand suburbiile s-au aglomerat, de o migrare in sens invers, spre orase, de data aceasta cu lectia invatata: americanii au inceput sa foloseasca transportul in comun si... sa mearga pe jos.

In China insa, acest scenariu, cu o dubla migratie, nu a fost luat in calcul. Beijing-ul, de exemplu, s-a axat pe constructia de autostrazi, inele mediane si parcari, neglijand utilizarea bicicletei (doar 17% din locuitori mai folosesc acum bicicleta, fata de 60% in urma cu 30 de ani) si “incurajand” in consecinta aglomeratia, efectul de sera, poluarea.

Beijing-ul este acum unul dintre cele mai poluate orase ale lumii si, bineinteles, suporta urmarile acestei situatii - cum ar fi faptul ca orasul a pierdut o gramada de bani in 2008 cand autoritatile, pentru a asigura un cer albastru pe perioada Olimpiadei, au fost nevoite sa restrictioneze traficul si sa inchida fabrici.

Desigur, se pot analiza diferite scenarii pentru reducerea efectelor nefaste ale motorizarii Chinei, cum ar fi modernizarea sistemului de transport in comun, introducerea combustibililor alternativi (etanol), acordarea de subventii la achizitionarea masinilor electrice sau aplicarea “taxelor de aglomeratie” care au facut minuni la Londra sau Singapore (taxe percepute la intrarea cu masina in anumite zone).

Iar autoritatile chineze chiar analizeaza aceste scenarii, constiente ca au la dispozitie o fereastra de oportunitate limitata in care sa faca ceva pentru a opri un adevarat dezastru social, economic si de mediu, de proportii nemaintalnite.

E oarecum ciudat ca o superputere in devenire, China, sa aiba ca prioritati transportul public, bicicleta si mersul pe jos, dar realitatea e ca fara rezolvarea acestor prioritati orasele sale vor claca.

Iar astazi orasele conteaza mai mult ca oricand. Pentru ca ele sunt de fapt motoarele economiei globale: 60% din PIB-ul mondial este asigurat in acest moment de doar 600 de centre urbane si se estimeaza ca situatia va fi si mai interesanta in 2025, cand orasele care vor sustine economia lumii vor fi in numar de doar 75 (!).

Bineinteles, gigantii de astazi – New York, Tokyo, Londra, Chicago – vor ramane in top, dar lor li se vor adauga numeroase orase din China, de care n-ati auzit, probabil, niciodata. Va spun ceva nume ca Fuzhou sau Wuhan?

Urbanizarea Chinei se petrece intr-un ritm ametitor, la o scara de 100 de ori mai mare in comparatie cu prima tara care a trecut printr-un proces de urbanizare (Marea Britanie) si intr-un ritm de 10 ori mai rapid. Expertii spun ca pana in 2025 vor fi 221 de orase chineze cu peste 1 milion de locuitori. Dar asta doar daca urbanizarea de care vorbim nu se va stinge pana atunci, sufocata de poluare si de blocaje rutiere.

Sursa foto: www.pexels.com