Poate fi condusa o tara ca o afacere?

Poate fi condusa o tara ca o afacere? Avand in minte modelul unei companii private, unde (in principiu) nu exista risipa, furturi sau incompetenta, multi si-au pus intrebarea din titlu: ar putea fi condusa o tara ca o afacere? S-ar elimina astfel problemele generate de clasa politica? Ar putea fi aceasta o solutie spre bunastare si progres? Unii politicieni, gen Donald Trump, in SUA, sau Andrej Babis, in Cehia, chiar au mers pe aceasta idee in campaniile lor electorale (tara condusa ca o afacere) si au si castigat alegerile. Dar, la o analiza realista, ideea aceasta nu sta deloc in picioare.
Simplificand foarte mult lucrurile, poti sa consideri ca a guverna o tara este totuna cu a conduce o mare afacere in care clientii sunt cetatenii tarii (toti cetatenii tarii) si ca, adoptand in guvernare un model de business, ai putea sa satisfaci de o maniera multumitoare cererile tuturor acestor “clienti”. Exact ca intr-o afacere.

Exista insa cateva aspecte care dinamiteaza din start acest scenariu, aspecte care se leaga de:

1. Scopul urmarit
Scopul unei afaceri este unul singur, enuntat si vanat cu consecventa in absolut fiecare zi: obtinerea de profit. Cat mai mare si cat mai stabil in timp, pe termen cat mai lung. Succesul sau esecul poate fi analizat astfel instantaneu, prin prisma unui banal bilant contabil.

Si foarte important este ca toate departamentele companiei impartasesc acest scop – obtinerea si maximizarea profitului – rezultand astfel un consens in ceea ce priveste inchiderea ramurilor neprofitabile, respectiv dezvoltarea celor profitabile si, implicit, in ceea ce priveste directiile de alocare a resurselor companiei.

Intr-un guvern insa, lucrurile stau cu totul altfel. In primul rand, scopul nu este unul singur. Ministerul Educatiei urmareste, de exemplu, sa asigure o pregatire de calitate copiilor si tinerilor, in timp ce Ministerul Apararii vrea sa apere granitele tarii si sa-i protejeze pe cetateni.

Doua scopuri cat se poate de nobile, dar aflate din pacate in conflict unul cu altul, deoarece resursele pe care le poate aloca guvernul sunt limitate. Orice suma in plus pentru un minister inseamna o suma in minus pentru alt minister.

Asadar, nu exista un scop clar, unic, de urmarit, iar un consens privind alocarea resurselor este imposibil. Seamana aceasta cu o afacere? Nicidecum.

2. Concurenta
Afacerile, companiile private, au concurenta. Ceea ce inseamna ca ele sunt preocupate permanent sa se ridice la inaltimea asteptarilor clientilor, perfect constiente ca acestia pot apela oricand la produsele si serviciile concurentei. In domeniul afacerilor, ineficienta inseamna eliminare de pe piata, companiile ineficiente au totul de pierdut.

In guvernarea unei tari nu exista insa aceasta presiune permanenta. Un cetatean e nemultumit de serviciile pe care i le ofera Statul? Nu se intampla nimic. Cetateanul nu are “concurenta” la care sa se mute, tot ce poate face este ca, o data la 4-5 ani, sa incerce sa schimbe ceva mergand la vot si sperand ca noul “furnizor” de servicii, daca va castiga alegerile, va fi ceva mai breaz.

Neexistand deci amenintarea falimentului, ca in cazul companiilor private, guvernantii nu pot fi motivati pentru a indeplini eficient solicitarile cetatenilor. Pur si simplu, ei, guvernantii, nu au nimic de pierdut.

3. Procesul de luare a deciziilor
In afaceri, ierarhiile sunt clare: sefii de departamente decid ce e de facut pentru ca departamentele lor sa isi atinga obiectivul (profit cat mai mare), managerul general, numit de actionari, decide in chestiunile majore (promovari, organizarea activitatii, investitii etc.), obiectivul fiind insa fix acelasi – profit cat mai mare.

Intr-un guvern lucrurile merg altfel. Puterea de decizie nu e concentrata in mainile unui singur om, chiar daca acest om ocupa cea mai inalta functie (ministru sau chiar prim-ministru), tocmai pentru a se evita abuzurile. De-aceea exista separarea puterilor in stat, de-aceea avem Parlament, Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului, sindicate, ONG-uri. O decizie guvernamentala, pentru a fi pusa in practica, are un drum lung de parcurs.

Concluzia:
Fie si luand in calcul doar aceste 3 observatii de mai sus, este limpede de ce o tara nu poate fi condusa ca o afacere. Si daca observatiile in cauza nu v-au convins, mai luati in considerare una: o afacere trebuie sa aiba grija doar de clientii ei, adica de o categorie de oameni definita de o nevoie comuna, de o singura nevoie comuna (!). In schimb, guvernul trebuie sa aiba grija de toti cetatenii tarii. Incepeti sa numarati cate nevoi au acesti cetateni...

Sursa foto: www,pexels.com